ICCJ. Decizia nr. 1916/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 310 din 11 iunie 2003, Tribunalul Bacău a respins ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea I.D. prin procurator M.D.E., împotriva dispoziției nr. 812 din 26 martie 2003 emisă de Primarul Municipiului Bacău, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bacău.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, terenul situat în Municipiul Bacău, 1589 mp solicitat să fie restituit în natură, de către contestatoarea I.D., face parte din domeniul public. Drept urmare, contestatoarei i-a fost făcută o ofertă de restituire prin echivalent sub forma de despăgubiri bănești în cuantum de 2 miliarde, conform art. 36 din Legea nr. 10/2001, de către Primăria municipiului Bacău.
Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 106 din 13 septembrie 2006, a respins apelul declarat de I.D. prin procurator M.D.E., împotriva sentinței civile nr. 310 din 11 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Bacău, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Bacău.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, terenul în suprafață de 1589 mp în litigiu ce a aparținut autorului intimatei I.O., a fost naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950. Acest teren a fost inclus în terenul de la punctul "Catedrală" în suprafață totală de 39.300 mp ce face parte din drumul public, conform Hotărârii Consiliului Local Bacău nr. 42 din 31 martie 2000.
împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs I.D. prin procurator M.D.E., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanța de apel nu a fost preocupată să analizeze în ce măsură acest punct "Catedrală" este ocupat de construcții pe suprafața de 39.300 mp în care este inclus și terenul în litigiu (1589 mp).
- Se impune a fi verificat aspectul privitor la faptul dacă pe terenul în litigiu există sau nu vreo construcție de natura celei prevăzute de Legea nr. 213/1998.
- Terenul în litigiu 1589 mp, face parte din imobilele deținute de entitățile teritoriale, prevăzute de art. 20 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Recursul este fondat.
Reclamanta I.D. prin procurator M.D.E. a revendicat în condițiile art. 23-24 din Legea nr. 10/2001 republicată, terenul în suprafață de 1589 mp situat în Municipiul Bacău acest teren a aparținut autorului reclamantei, I.O. și a fost naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950.
Includerea terenului în litigiu în terenul de la punctul "Catedrala" în suprafață totală de 39.300 mp, nu înseamnă că terenul revendicat face parte în prezent din domeniul public, cu atât mai mult cu cât nu există o hotărâre de guvern care să statueze acest lucru.
Instanța de apel nu a analizat dacă H.C.L. Bacău nr. 42 din 31 martie 2000 despre care face vorbire în cuprinsul deciziei atacată, a fost sau nu confirmată printr-o hotărâre de guvern.
Se impunea ca instanța de apel să verifice dacă pe suprafața de 1589 mp există sau nu vreo construcție de natura celor prevăzute de Legea nr. 213/1998, sau dacă terenul respectiv face parte din imobilele deținute de entitățile teritoriale prevăzute de art. 20 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Instanța de recurs nu poate însă hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost stabilite pe de plin, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Pentru toate cele reținute, înalta Curte a casat decizia atacată și a trimis cauza în temeiul art. 313 C. proc. civ., spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (3) instanța de trimitere va ține seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1978/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1909/2007. Civil → |
|---|
