ICCJ. Decizia nr. 1743/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 648 din 14 mai 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.E. și a fost obligată pârâta SC N. SA să restituie în natură suprafața de 1855 mp teren situat în București.
Instanța a reținut că terenul în litigiu a trecut fără titlu la stat, fiind aplicabil în cauză art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, pârâta neputând opune contractul de vânzare-cumpărare acțiuni în condițiile în care acesta se referă la cota parte de 29,47% din acțiuni vândută către asociația N. PAS, SC N. SA fiind în continuare titular a 70,53% din capitalul social.
Apelul declarat de pârâta SC N. SA împotriva sentinței a fost respins prin decizia civilă nr. 401 din 17 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.
Instanța de apel a reținut că reclamantul și-a dovedit calitatea procesuală activă, lipsa certificatului de moștenitor nefiind un aspect important sub aspectul probațiunii calității de moștenitor.
De asemenea, s-a constatat că instanța de fond a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în cauză neaplicându-se dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, întrucât este vorba de un imobil preluat de stat fără titlu.
Totodată, instanța de apel a mai reținut că cererea dedusă judecății vizează procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001, neputându-se proceda la compararea titlurilor, care este o operațiune juridică specifică acțiunii în revendicare.
Recursul declarat de pârâta SC N. SA a fost admis prin decizia nr. 2640 din 31 martie 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă.
S-a casat decizia recurată, precum și sentința civilă nr. 648/2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
S-a reținut că terenul în litigiu a fost preluat de stat prin expropriere, în baza Decretului nr. 4 din 18 ianuarie 1972.
S-a impus casarea ambelor hotărâri pentru a se examina problema privatizării societății pârâte și necesitatea participării în proces a A.P.A.P.S.
La rejudecare, reclamantul a depus la data de 21 septembrie 2004, o cerere precizatoare și completatoare prin care a solicitat obligarea pârâtelor SC N. SA și A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) ca în conformitate cu art. 480 C. civ. și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 să restituie reclamantului terenul în suprafață de 1855 mp situat în București, preluat de stat fără titlu valabil.
în subsidiar, reclamantul a solicitat să se constate că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru terenul menționat și să fie obligate pârâtele să soluționeze notificarea formulată de către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 1098 din 7 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, a fost obligată pârâta SC N. SA să procedeze la soluționarea notificării nr. 3689 din 6 noiembrie 2001.
S-au respins celelalte capete de cerere, constatând că acestea se impun a fi analizate de către entitatea notificată.
Tribunalul a reținut că este aplicabil în cauză art. 23 din Legea nr. 10/2001, astfel că SC N. SA trebuie să emită dispoziție, potrivit legii, de restituire în natură a terenului, având în vedere că nu s-a făcut dovada privatizării integrale a societății pârâte, ci doar în proporție de 29,47% din acțiuni.
Prin decizia civilă nr. 146 A din 24 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, s-a admis apelul declarat de pârâta SC N. SA, a fost schimbată în tot sentința apelată în sensul respingerii contestației.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Instanța de apel a reținut că terenul în litigiu a trecut cu titlu în proprietatea statului, iar compararea titlurilor conform art. 480 C. civ. iese din cadrul procesual al prevederilor Legii speciale nr. 10/2001.
De asemenea, s-a mai reținut că nu s-a lămurit situația juridică a terenului după anul 1957 și până la exproprierea din 1972, terenul fiind împărțit între mai multe persoane fizice.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B.E.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul arată că dreptul de proprietate asupra terenului nu a ieșit niciodată din patrimoniul său, nefiind aplicabile în speță dispozițiile Legii nr. 10/2001.
în acest sens, recursul invocă dispozițiile deciziei nr. 483/2003, pronunțată de Curtea Constituțională și ale deciziei nr. 73/1995.
Recurentul mai arată că instanța de apel trebuia să stabilească dacă pârâta SC N. SA are un titlu valabil.
A.V.A.S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul este fondat.
Recurentul reclamant a declarat, la termenul de astăzi, că a formulat o acțiune în revendicare în contradictoriu cu pârâta SC N. SA, întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ.
Acțiunea în revendicare vizează terenul în suprafață de 1855 mp situat în București.
De asemenea, recurentul personal a declarat că renunță la judecata celorlalte capete de cerere.
Intimatele au fost de acord să se ia act de această renunțare, conform art. 246 alin. (4) C. proc. civ.
Astfel cum a reieșit din prezentarea istoricului acestui litigiu, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 480 și urm. C. civ.
în atare situație, având în vedere că instanțele nu au analizat acțiunea în revendicare și nu au comparat titlurile exhibate de părți pentru a vedea care dintre ele este mai caracterizat s-a impus, în baza art. 312,art. 314 C. proc. civ., admiterea recursului declarat de reclamant, casarea atât a deciziei recurate cât și a sentinței civile nr. 10988 din 7 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
Tribunalul este instanța competentă de a soluționa acțiunea în revendicare, conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., datorită faptului că valoarea terenului revendicat depășește 5 miliarde lei vechi potrivit precizării făcute de recurent cu ocazia concluziilor în fond.
Cu ocazia rejudecării, se va administra probatoriul necesar și se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1760/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1526/2007. Civil → |
|---|
