ICCJ. Decizia nr. 2102/2007. Civil
| Comentarii |
|
Constată că prin sentința civilă nr. 270/S din 15 septembrie 2006, Tribunalul Brașov a admis acțiunea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte București împotriva pârâtului Ț.G.B. și în consecință, a dispus restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului, în statele membre ale Uniunii Europene, pentru o perioadă de 2 ani de la data pronunțării sentinței.
Pentru adoptarea acestei soluții, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, constatând că pârâtul a fost returnat din Anglia la 22 februarie 2006, pe baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinței a fost anulat ca netimbrat, potrivit deciziei nr. 266 din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, prin care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 întrucât, deși citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, apelantul nu și-a îndeplinit această obligație legală, anticipată judecării cauzei, ce îi revenea.
împotriva deciziei a declarat recurs apelantul-pârât, care a susținut că în mod greșit s-a procedat la anularea apelului ca netimbrat, în condițiile în care procedura de citare pentru termenul la care a avut loc judecata nu a fost legal îndeplinită.
în acest sens, s-a susținut că citația a fost afișată într-o zi de sâmbătă după-amiază și întrucât la cabinetul avocatului ales nu este activitate la sfârșit de săptămână, acesta a luat cunoștință de data procesului doar în ziua de luni, când ședința de judecată avusese loc deja.
A mai arătat recurentul că a fost plecat din localitate și s-a întors la domiciliu după ziua procesului, iar data menționată pe citație oricum nu corespunde realității.
în aceste condiții, a fost grav prejudiciat, neavând posibilitatea achitării taxei de timbru.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului.
Examinând criticile formulate, Curtea constată caracterul nefondat al acestora, față de următoarele considerente:
- Conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, apelantul-pârât a fost înștiințat despre termenul de judecată din apel 4 decembrie 2006, la 30 noiembrie 2006.
Deși, ca regulă, citația trebuie înmânată părții, cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, în pricinile urgente termenul poate fi și mai scurt, după aprecierea instanței [art. 89 alin. (1) C. proc. civ.].
Or, pricinile referitoare la exercitarea dreptului la liberă circulație sunt considerate de legiuitor ca având natură urgentă, având în vedere termenele și regulile desfășurării judecății (art. 39 din Legea nr. 248/2005).
Susținerea recurentului în sensul că data menționată de agentul procedural pe dovada de citare nu ar corespunde realității nu poate fi primită, față de împrejurarea că asemenea mențiuni, cuprinzând constatări personale ale agentului, fac dovada până la înscrierea în fals, potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ.
De asemenea, nici împrejurarea că recurentul ar fi fost plecat din localitate și astfel, în imposibilitate de a lua cunoștință de termenul de judecată și de obligația legală ce îi revenea, nu poate fi reținută, în condițiile în care aceasta este o simplă afirmație, nesusținută de nici una din probele dosarului.
Este nefondată și susținerea în legătură cu îndeplinirea procedurii de citare într-o zi de sâmbătă când, fiind suspendat serviciul de la cabinetul de avocatură al celui care asigura asistența judiciară apelantului, aceasta l-ar fi pus în imposibilitate să afle termenul.
Astfel, data menționată pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare (30 noiembrie 2006) nu corespunde, cum greșit se afirmă, zilei de sâmbătă (ci zilei de joi a săptămânii).
Aspectul era oricum lipsit de relevanță, întrucât o eventuală prorogare a termenului ar fi operat doar dacă ar fi fost vorba de împlinirea duratei acestuia într-o zi de sărbătoare legală ori când serviciul este suspendat [potrivit art. 101 alin. (5) C. proc. civ.], iar nu în situația în care data respectivă marchează momentul de începere a curgerii termenului.
Pentru considerentele arătate, s-a constatat că în speță nu a fost săvârșită vreo neregulă procedurală, de natură să afecteze legala citare a părții și aducerea la cunoștința acesteia a obligației de timbrare.
în consecință motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (în care sunt încadrabile criticile recurentului vizând nerespectarea normelor de procedură) nu este incident în cauză, astfel încât recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2047/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2030/2007. Civil → |
|---|
