ICCJ. Decizia nr. 2055/2007. Civil
| Comentarii |
|
Primarul Municipiului Slobozia, prin dispoziția nr. 4142 din 22 octombrie 2004 a admis cererea formulată de petenta A.N. prin notificarea nr. 16888 din 18 iulie 2001 și a acordat acesteia în temeiul Legii nr. 10/2001 titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în valoare de 8.971.345.000 lei pentru imobilul situat în Slobozia.
Tribunalul Ialomița, secția civilă, prin sentința civilă nr. 202/F din 16 mai 2005 a admis în parte contestația petentei A.N., a anulat dispoziția nr. 4142 din 22 octombrie 2004 emisă de Primarul Municipiului Slobozia, a dispus restituirea în natură a suprafeței de 1500 mp pe amplasamentul stabilit prin expertiza tehnică efectuată în cauză și a constatat că pentru diferența de 4035 mp și construcția, în prezent demolată, petenta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent. Prin aceeași sentință s-a constatat că în conformitate cu art. 21 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001 petenta a pierdut dreptul de a solicita măsuri reparatorii în natură sau echivalent pentru imobilele situate în Slobozia. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei S.D. și a fost respinsă, din acest motiv cererea acesteia.
Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 762/A din 2 decembrie 2005 a admis apelul declarat de Municipiul Slobozia prin Primar împotriva sentinței civile nr. 202/F din 16 mai 2005 a Tribunalului Ialomița, secția civilă, a schimbat în parte sentința în sensul că petenta A.N. este îndreptățită la restituirea în natură a suprafeței de 1040 mp teren pe amplasamentul stabilit prin expertiza tehnică efectuată în cauză, a constatat că aceasta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru 4495 mp teren. Restul dispozițiilor sentinței au fost menținute.
S-a reținut că Arhivele Statului Ialomița cu adresa nr. 972323 din 27 februarie 1992 au certificat faptul că L.I. a fost deposedat, în temeiul Decretului nr. 83/1949 de imobilul situat în Slobozia, compus din 5535 mp teren, un corp de casă și anexe, imobil ce a figurat în dosarul nr. 221/1949 fila 1.
S-au aplicat dispozițiile art. 22/1 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 potrivit căruia în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive alin. (1). în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar [alin. (2)].
S-a reținut că petenta A.N., în calitate de moștenitoare a defunctului I.L., decedat la data de 8 iunie 1961 are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 4 alin. (2) cu referire la art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată la restituirea în parte în natură și în parte la echivalent pentru imobilul preluat abuziv.
în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 762/A din 2 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a declarat recurs Municipiul Slobozia prin primar, a solicitat modificarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență că greșit s-a dispus restituirea în natură, în parte pentru suprafața de 1040 mp teren întrucât aceasta se afla în imediata apropiere a Mânăstirii "Sfinții Voievozi" din Municipiul Slobozia, declarată monument istoric prin ordinul nr. 2314 din 16 iulie 2004 al Ministerului Culturii și cultelor.
Recursul este fondat.
Instanțele de fond și de apel au reținut că L.I., decedat la data de 8 iunie 1961, autorul petentei A.N. a fost proprietar al imobilului situat în Slobozia, făcând aplicarea dispozițiilor art. 22/1 din Legea nr. 10/2001astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 care a instituit prezumția de proprietate decurgând din preluarea abuzivă. Petenta nu a depus la dosar act de proprietate din care să rezulte cu certitudine vechiul amplasament al imobilului, vecinătățile acestuia.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert S.V. (fila 94 dosar 96/2005) rezultă că la momentul preluării imobilului nu existau planuri topografice.
Mai reiese că zona respectivă a fost integral sistematizată prin realizarea drumului național DN 2A ce leagă Bucureștiul de Municipiul Constanța, un dig de protecție al Municipiului Slobozia împotriva inundațiilor, au fost reproiectate străzile, s-au construit blocuri de locuințe cu alei pietonale, spații verzi și rețele edilitare aferente.
Instanța de apel a considerat greșit că este posibilă restituirea în natură în parte a unei suprafețe de teren aflată în imediata apropiere a Mânăstirii Sfinții Voievozi din Municipiul Slobozia, monument istoric.
Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent pentru întreg imobilul dacă lucrările ocupă funcțional întregul teren afectat, cum este cazul în speță.
Față de considerentele menționate, CURTEA a admis recursul, a modificat în parte decizia curții de apel, a schimbat în parte sentința tribunalului în sensul că a respins contestația ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2315/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2026/2007. Civil → |
|---|
