ICCJ. Decizia nr. 2190/2007. Civil
| Comentarii |
|
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 349 din 25 noiembrie 2003, a respins cererea formulată de reclamanții B.D.I. și A.D.V., în contradictoriu cu C.N.L. Oltenia Tg. Jiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că pârâta, prin dispoziția nr. 223, a respins notificarea formulată de reclamanți, prin care au cerut să li se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul preluat de stat în baza Decretului nr. 129/1985, cu motivarea că nu este unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001.
Dispoziția emisă de pârâtă este legală, deoarece imobilul a aparținut autoarei reclamanților și a fost înscris în anexa la decretul de expropriere, însă nu a fost preluat efectiv, în vederea demolării, de către pârâtă.
Or, conform art. 4 din Decretul nr. 467/1979, imobilele expropriate trec în proprietatea statului la data preluării efective a acestora, în vederea demolării. Deoarece imobilul nu a fost preluat, iar reclamanții au continuat să-l folosească, nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 702 din 2 aprilie 2004, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe, a anulat sentința apelată și a reținut cauza pentru rejudecare.
Instanța de apel a reținut că imobilul a fost preluat prin expropriere, în baza Decretului nr. 129/1985, act normativ care, în art. 1, cuprindea dispoziția că imobilele expropriate sunt date în administrarea directă a întreprinderii Miniere Roșia Feșteana (suburbie a pârâtei). Se impune suplimentarea probelor, pentru că trebuie să se stabilească în ce condiții a rămas reclamanta A.V. să locuiască în imobil, dacă este posibilă restituirea în natură a imobilului și care este valoarea bunului.
Instanța de apel a mai reținut că susținerea pârâtei că reclamanții nu au pierdut dreptul de proprietate, pentru că au posesia imobilului, nu este întemeiată. Transferul dreptului de proprietate s-a produs la data intrării în vigoare a Decretului nr. 129 din 3 iulie 1985 și nu are relevanță cine este actualul deținător.
Prin decizia civilă nr. 3631 din 29 octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova, soluționând pricina în fond, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta C.N.L.O. Tg. Jiu, a anulat dispoziția nr. 1661/223/2003 emisă de pârâtă și a stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzător valorii de expertiză, la suma de 75.465.000 lei, doar pentru construcțiile expropriate.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 8.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a reținut că imobilele care fac obiectul procesului au aparținut autoarei reclamanților și au fost expropriate în vederea extinderii unor exploatări miniere. Construcțiile nu au fost demolate, însă autoarea reclamanților, care a pierdut dreptul de proprietate, nu s-a mai preocupat să le întrețină, fapt ce a dus la degradarea lor. Deși pârâta susține că demolarea construcțiilor nu se va mai produce, bunul nu a fost restituit reclamanților.
De aceea, aceștia sunt îndreptățiți să primească măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de valoare a construcțiilor, nu și pentru "terenul care a rămas" și sunt aplicabile prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că instanța de apel, făcând o greșită interpretare și aplicare a art. 1,art. 7,art. 9,art. 11,art. 12 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, în mod eronat nu a dispus restituirea în natură a suprafeței de 0,38 ha teren și nu a stabilit dreptul la despăgubiri bănești în sumă de 75.465.000 lei.
în privința terenului, se susține că, deși, potrivit art. 7 din Legea nr. 10/2001 și art. 11 alin. (2) din lege, trebuia restituit în natură, nu s-a dispus restituirea, iar în privința construcțiilor, se susține că trebuiau acordate despăgubiri bănești și nu o altă formă de despăgubiri în echivalent.
Susțin recurenții, că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 enumeră măsurile reparatorii în echivalent ce pot fi acordate, iar despăgubirile bănești sunt indicate printre aceste măsuri. De asemenea, art. 24 alin. (2) din lege prevede că în cazul imobilelor cu destinația de locuințe, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent se poate face și sub forma despăgubirilor bănești, cu acordul persoanei îndreptățite.
Or, pentru construcțiile expropriate au fost cerute despăgubiri bănești, iar expertul a stabilit că ele nu mai există fizic, fiind, fie demolate, fie au un grad de uzură de 95%.
Recurenții invocă și prevederile art. 7 alin. (2) și art. 9 alin. (1) din lege și susțin că au dreptul la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este fondat, pentru următoarele considerente.
Prin notificare și prin acțiunea înregistrată la tribunal, la data de 21 mai 2003, reclamanții au cerut să li se acorde măsuri reparatorii pentru imobilele expropriate de la autoarea lor (casă de locuit, anexe gospodărești, împrejmuiri și terenul aferent), iar curtea de apel, reținând că imobilul a fost preluat de la autoarea reclamanților prin expropriere, fiind înscris în anexa la Decretul nr. 129/1985 și că transferul dreptului de proprietate s-a produs la momentul intrării în vigoare a decretului de expropriere, a stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii, prin echivalent, numai pentru construcții.
Susținerea recurenților că măsurile reparatorii pentru construcții trebuiau acordate sub forma despăgubirilor bănești nu este întemeiată, deoarece imobilul fiind expropriat, dreptul acestora se stabilește în raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001 și nu de cele ale art. 24 din lege.
Conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data pronunțării deciziei atacate, pentru imobilele care la data preluării aveau destinația de locuință, restituirea prin echivalent se putea face numai prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.
Legea nr. 10/2001, republicată, prevede că măsurile reparatorii vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prin urmare, pentru construcțiile demolate recurenții nu erau îndreptățiți la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.
Este însă întemeiată critica formulată de recurenți, privitoare la terenul aferent construcțiilor, deoarece prin decizia atacată nu au fost stabilite măsurile reparatorii pentru teren, deși, față de prevederea art. 1 din Decretul nr. 129 din 3 iulie 1985 că imobilele "se expropriază, se trec în proprietatea statului și se dau în administrarea întreprinderii miniere Roșia Festeana", curtea de apel a reținut că a operat transferul dreptului de proprietate asupra imobilului.
Decizia atacată, care nu cuprinde motivele pentru care nu au fost stabilite măsuri reparatorii pentru terenul pe care nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, este dată cu nesocotirea prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și nu s-a stabilit deplin situația de fapt la care să poată fi aplicate prevederile acestui text.
Potrivit art. 11 alin. (2) din lege, în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total și nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură.
în prezenta cauză, în privința terenului aferent construcțiilor pentru care s-au stabilit măsuri reparatorii, nu s-au administrat probe privind suprafața avută în proprietate de autoarea recurenților reclamanți și preluată de stat prin expropriere.
Atât tribunalul, cât și curtea de apel au reținut că imobilul proprietatea autoarei reclamanților este înscris în anexa la decretul de expropriere. La dosar (filele 30-32 din dosarul tribunalului) a fost depus Decretul nr. 129 din 3 iulie 1985, în xerocopie, un tabel care cuprinde suprafețele de teren scoase din producție, situate în comunele Urdari, Bîlteni și Plopșoru, precum și un tabel cu 36 persoane de la care au fost preluate imobile prin expropriere, însă în acest tabel nu este înscrisă numita B.E., autoarea recurenților-reclamanți.
La dosar nu au fost depuse nici înscrisuri privitoare la terenul pe care este amplasată construcția pentru care s-au stabilit măsurile reparatorii prin decizia recurată. în raportul comisiei tehnice pentru identificarea imobilelor expropriate prin Decretul nr. 129/1985 este înscrisă B.E., fără să se arate însă ce suprafață de teren a fost preluată de la aceasta, iar expertul S.G. a evaluat suprafața de 3.800 mp teren, (indicată de recurenții-reclamanți), fără să indice vreun înscris care să ateste existența în proprietatea autoarei recurenților a suprafeței de teren menționată în notificare.
Deoarece dreptul la măsuri reparatorii există numai pentru imobilele deținute de autoarea recurenților la data preluării abuzive, în cauză, pentru constatarea existenței dreptului cu privire la teren se impune administrarea probei cu înscrisuri (acte translative de proprietate, anexa completă la decretul de expropriere etc.) pentru a se stabili suprafața de teren aferentă construcției, avută în proprietate de B.E. (autoarea recurenților) și preluată odată cu construcția.
Pentru considerentele expuse, conform art. 314 C. proc. civ., a fost admis recursul declarat de reclamanți, a fost casată în parte hotărârea atacată și s-a trimis cauza aceleiași curți de apel, pentru rejudecarea cererii privind acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul aferent construcțiilor.
Restul dispozițiilor deciziei au fost menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2229/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2221/2007. Civil → |
|---|
