ICCJ. Decizia nr. 2221/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 2609/2002 la Tribunalul București, S.M.M. a acționat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Iași în suprafață de 565 mp de care mătușa sa a fost deposedată abuziv prin expropriere fără acordarea cuvenitelor despăgubiri în temeiul Decretului nr. 266/1948.
Prin sentința nr. 659 din 29 aprilie 2004, Tribunalul București și-a declinat competentă de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Tribunalul Iași, prin sentința 829 din 7 octombrie 2002 menținută în apel prin decizia nr. 28 din 12 martie 2003 a Curții de Apel a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii. Admițând însă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice a respins pe cale de consecință acțiunea reclamantei.
înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2960 din 21 aprilie 2004 a admis recursul reclamantei S.M.M. și a casat atât decizia 18/2993 a Curții de Apel Iași cât și sentința civilă 829/2002 a Tribunalului Iași cu trimitere la această instanță.
S-a reținut în considerentele deciziei de casare, că imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului în baza Decretului 266/1948 fiind inclus în capitalul social al SC T. SA în baza convenției AA/20/191/1995 iar pentru teren societatea deține certificat de la Ministerul Industriilor, de atestare a dreptului de proprietate. Raportat la această situație și în temeiul art. 321alin. (4) din Legea nr. 99/1999,art. 27 alin. (1) Legea nr. 10/2001 și art. 321alin. (6) din Legea nr. 99/1999, instanța de recurs a reținut legitimarea procesuală pasivă a Statului Român.
Tribunalul Iași, soluționând cauza în fond după casare, prin sentința civilă nr. 842 din 20 octombrie 2004, a respins acțiunea reclamantei, reținând că restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă, motivat de faptul că imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului, iar A.P.A.P.S.-ul nu poate acorda măsurile reparatorii decât prin echivalent. întrucât petiționara a solicitat restituirea în natură a imobilului iar modificarea acțiunii a intervenit cu depășirea termenului legal, respectarea principiului disponibilității impune soluționarea cauzei în limitele cadrului procesual cu care instanța a fost investită prin acțiune.
Pentru aceleași considerente avute în vedere de tribunal, Curtea de Apel Iași prin decizia 166 din 30 martie 2005 a respins apelul reclamantei S.M.M.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta S.M.M. în esență că societatea T. nu era privatizată la data intrării în vigoare a legii, Statul Român deținând întregul capital social. Procedându-se la privatizarea societății în pofida interdicției de modificare a statutului juridic al societății instituită de Legea nr. 10/2001 instanța era datoare să nu țină seama de efectele privatizării și să procedeze la restituirea în natură a imobilului.
Instanța de fond și apoi aceea de apel, au reținut eronat că un text de lege abrogat [art. 32 alin. (4) și (6) Legea 99/1999] s-ar putea circumscrie limitelor de investire a instanței prin cererea de chemare în judecată, astfel că singura soluție legală conferită de dispozițiunile art. 9 alin. (1) și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 era restituirea în natură a imobilului revendicat.
Recursul este întemeiat.
La termenul de astăzi, așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, reclamanta recurentă personal și după legitimare, a declarat explicit că renunță la acțiune.
Față de o atare declarație și întrucât renunțarea la acțiune s-a făcut cu învoiala intimatului pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile art. 246 alin. (4) C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție urmează a lua act de retragerea acțiunii.
în consecință, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei 166 din 30 martie 2005 a Curții de Apel Iași a fost admis.
Casându-se decizia sus menționată și sentința nr. 842 din 20 octombrie 2004 a Tribunalului Iași, pe fond s-a luat act de retragerea acțiunii formulată de reclamanta S.M.M. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 246 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2190/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2149/2007. Civil → |
|---|
