ICCJ. Decizia nr. 2312/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 67 din 24 februarie 2005 Tribunalul Ialomița a respins acțiunea formulată de reclamanții C.L. și C.S. împotriva pârâți SC M. SRL Slobozia județul Ialomița și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Ialomița.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 14 februarie 2001 imobilul în litigiu: moară țărănească de făină și mălai compusă din (construcții, utilaje specifice și teren aferent de 1203 mp) situat în comuna Reviga județul Ialomița, era deținut de SC M. SA Slobozia.
Urmare procesului de privatizare, A.P.A.P.S. a vândut acțiunile deținute de stat la această societate, SC M. SA Slobozia unul dintre cumpărători fiind M.I. care a devenit acționat la societatea menționată cu o cotă de 21,24%.
Că, în urma negocierilor dintre acționari, s-a produs o divizare, M.I. a preluat o parte din activul și pasivul societății, intrând în acest fel în posesia M.R., bun ce a fost adus la aport la capitalul social al SC M. SRL Slobozia.
S-a mai reținut și faptul că în conformitate cu art. 20.1 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, SC M. SRL Slobozia, fiind în totalitate privatizată nu are obligația restituirii în natură a imobilului în litigiu.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 1562 din 21 noiembrie 2005, a admis apelul declarat de reclamanții C.L. și C.S., împotriva sentinței civile nr. 67 din 24 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Ialomița în contradictoriu cu intimații-pârâți SC M. SRL Slobozia și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Ialomița și pe cale de consecință: a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond în mod greșit a statuat că reclamanții nu au înțeles să solicite restituirea prin echivalent, ci au dorit numai retrocedarea în natură notificând inițial SC M. SA Slobozia și apoi A.P.A.P.S.
De asemenea, s-a mai reținut că A.P.A.P.S. nu a emis nici o decizie ci a comunicat reclamanților să se adreseze cu notificare la SC M. SA Slobozia unitatea deținătoare a imobilului. S-a reținut că nici una dintre cele două societăți nu au soluționat în fapt notificarea reclamanților, iar judecata instanței de fond a fost o judecată formală care nu a vizat petitul acțiunii cu care a fost investită .
împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs SC M. SRL Slobozia, criticând-o ca fiind nelegală invocând art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. deoarece.
- SC M. SA Slobozia proprietara imobilului revendicat a comunicat petenților că nu va restitui în natură imobilul revendicat, deoarece este o societate cu capital integral privat și se încadrează în dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
- împrejurarea că răspunsul dat de SC M. SA Slobozia nu poartă denumirea de "decizie" sau "dispoziție" nu este în măsură a schimba natura juridică a respectivului act civil.
Recursul nu este fondat.
Prin plângerea formulată, reclamanții C.L. și C.S. au investit instanța de fond cu refuzul celor două pârâte: SC M. SA Slobozia și A.P.A.P.S. de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură a imobilului naționalizat prin Legea nr. 119/1948 și identificat ca fiind M.R.
Deși, reclamanții au solicitat prin notificare restituirea în natură a imobilului în litigiu, inițial de la SC M. SA Slobozia iar apoi de la A.P.A.P.S., totuși nici una dintre aceste pârâte nu au emis vreo decizie/dispoziție în condițiile Legii nr. 10/2001. Procedând astfel, niciuna dintre cele două pârâte nu au soluționat notificarea reclamanților, prin refuzul lor de a hotărârii, adică de a se pronunța asupra notificării formulate de reclamanți.
Instanța de apel în mod judicios a statuat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiectului dedus judecății, ci doar s-a limitat la a considera că acțiunea formulată de reclamanți nu este întemeiată.
Prin urmare, în conformitate cu art. 297 alin. (1) C. proc. civ., corect s-a reținut că instanța de fond a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
în atare situație, instanța de apel în mod judicios a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
Pentru toate cele reținute, s-a reținut că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., și în consecință s-a respins recursul ca nefondat.
în conformitate cu art. 274 C. proc. civ., recurenta a fost obligată la 200 lei cheltuieli de judecată către reclamanții C.L. și C.S.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2550/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2142/2007. Civil → |
|---|
