ICCJ. Decizia nr. 2311/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 293 din 23 aprilie 2004 Tribunalul Brașov a respins contestația formulată de reclamantul I.V.N. în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL cu privire la Decizia nr. 267 din 23 decembrie 2003 emisă de pârâtă.
în considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită, conform art. 4 alin. (2) din Legea 10/2001 doar în ceea ce privește cota de 5/12 din imobilul situat în Brașov, ca moștenitor al fostului proprietar N.K.L.F.
La data de 13 ianuarie 2003, după expirarea termenului de formulare a notificării instituit de dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea 10/2001 reclamantul a formulat o altă notificare, în calitate de mandatar al numitului N.K.K. prin care a solicitat restituirea în natură a cotei de proprietate din imobilul în litigiu ce se cuvine acestuia în calitate de moștenitor al numitei N.H.H.
Deși noua notificare a fost intitulată “precizare" la notificarea formulată inițial, instanța a apreciat că aceasta are valoarea unei notificări noi, de sine stătătoare, deoarece vizează o nouă persoană ce se pretinde îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii.
S-a mai reținut că reclamantul a refuzat a efectua pe propria cheltuială un raport de expertiză pentru stabilirea valorii imobilului, astfel încât s-a procedat la stabilirea valorii estimative a acestuia în raport de dispozițiile legale.
împotriva sentinței s declarat apel reclamantul I.V.N. susținând că în mod greșit s-a respins ca tardiv formulată cererea de restituire de către N.K.K. fără a se ține seama că mandatarul a acționat conform prevederilor art. 1539 alin. (2) C. civ., iar în precizarea la notificare calitatea de mandatar al defunctei N.H. s-a intervertit în calitatea de mandatar al moștenitorului defunctei și, ca urmare, cererea de restituire a fost depusă în termen. De asemenea, persoana îndreptățită nu este obligată legal să efectueze pe propria cheltuială un raport de expertiză pentru evaluarea imobilului.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 1248 Ap din 16 decembrie 2004 a respins apelul ca nefondat reținând că reclamantul este îndreptățit doar la cota de 5/12 din imobil în calitate de moștenitor al lui N.K.L.F. , calitate dovedită cu certificatele de moștenitor nr. 68/2001 și nr. 78/2001 încheiate de BNP I.F.
Cota de 5/12 a rămas în proprietatea lui N.K.K., iar cota de 2/12 a rămas la N.H.
Noua notificare, intitulată precizare, a fost făcută în baza mandatului dat la 17 aprilie 2002 care nu ratifică activitățile anterioare al mandatarului I.V.N., efectuate eventual în baza mandatului dat de N.K.L. și H. la 24 martie 1994 și, ca atare, invocarea dispozițiilor art. 1539 alin. (2) C. civ. este neavenită în cauză.
în ceea ce privește critica referitoare la modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, s-a reținut că aceasta excede limitelor investirii instanței, întrucât acțiunea nu a vizat acest aspect.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul I.V.N., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reiterând motivele de apel, susținând că în mod greșit s-a respins ca tardivă cererea de restituire formulată în numele mandantului N.K.K.
Recursul este nefondat.
Analizând probatoriile administrate în cauză s-a constatat că “precizarea" la notificare este, de fapt, o nouă notificare formulată de reclamant în calitate de mandatar al numitului N.K.K., în baza mandatului din 17 aprilie 2002. Această notificare a fost depusă la data de 13 ianuarie 2003, cu mult peste termenul legal ce a expirat la 14 februarie 2002. De precizat este că acest termen de depunere a notificării este un termen de decădere, care nu a mai fost prelungit în urma apariției Legii nr. 247/2005.
Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea 10/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Textul legal menționat a fost declarat a fi în concordanță cu prevederile constituționale prin decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curții Constituționale.
în raport de data depunerii notificării, 13 ianuarie 2003 și de dispozițiile art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 reclamantul recurent este decăzut din dreptul de a solicita în justiție restituirea în natură a cotei din imobil ce i se cuvine mandantului N.K.K. și, ca atare, criticile inserate în motivarea recursului nu pot fi reținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2142/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2315/2007. Civil → |
|---|
