ICCJ. Decizia nr. 2321/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1734 din 26 iunie 2006 Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M.R.O.N. în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Timișoara și a dispus: dezmembrarea suprafeței de teren de 2638 mp înscrisă în C.F. Timișoara nr. top 25986/1 în nr. top 25986/1/1, spații verzi și alei pietonale de 2291 mp și nr. top nou 25986/1/2 în suprafață de 347 mp, proprietar Statul Român, dezmembrarea suprafeței de teren de 3474 mp înscrisă în C.F. Timișoara, nr. top 25988/1/2 în nr. top nou 25988/1/2/1/, spații verzi și alei pietonale de 2314 mp și nr. top nou 25988/1/2/2 în suprafață de 205 mp, proprietar Statul Român, restituirea către reclamantă a suprafețelor de 347 mp și 205 mp și rectificarea cărții funciare în sensul celor arătate.
în considerentele sentinței s-a reținut că prin acțiune reclamanta a solicitat să se constate că imobilul înscris în C.F. Timișoara cu nr. top 749, grădină în suprafață de 957 mp a trecut abuziv în proprietatea statului , să se constate nulitatea absolută a titlului statului și să se rectifice cartea funciară în sensul radierii dreptului statului și înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei.
Reclamanta este moștenitoarea bunicilor săi P.B.I. și P.C. care au fost proprietarii imobilului descris în acțiune până la data de 15 martie 1972 când a fost expropriat prin Decretul nr. 35/1972 și trecut în proprietatea statului pentru executarea unor lucrări de sistematizare a Municipiului Timișoara.
S-a reținut că potrivit art. 35 din Legea 33/1994 dacă imobilele nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care s-a dispus exproprierea și dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică, acestea pot fi restituite foștilor proprietari.
Legea 33/1994 are prioritate față de Legea 10/2001 care reglementează măsurile reparatorii ce se acordă în urma procedurii administrative instituite de aceasta.
Din concluziile raportului de expertiză topo efectuată în cauză instanța a reținut că suprafața de 552 mp, din totalul de 957 mp, este disponibilă și se poate restitui reclamantei.
S-a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a actului de expropriere întrucât nu s-a constatat existența nici unui motiv de nulitate.
împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara susținând că acțiunea este prescrisă, iar reclamanta a formulat notificare în baza Legii 10/2001, act normativ aplicabil în cauză și care determină inadmisibilitatea acțiunii întemeiată pe Legea nr. 33/1994. Reclamanta poate beneficia numai de măsurile reparatorii stabilite de Legea 10/2001.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 379 din 17 octombrie 2006 a respins apelul ca nefondat reținând, în esență, că este admisibilă acțiunea de drept comun formulată în baza art. 35 din Legea 33/1994 și după intrarea în vigoare a Legii 10/2001.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel.
Recursul este fondat.
Terenul în litigiu, în suprafață de 957 mp a fost expropriat de la bunicii reclamantei, P.B.I. și P.C. prin Decretul nr. 35/1972 pentru efectuarea unor lucrări de sistematizare.
în conformitate cu concluziile raportului de expertiză în construcții efectuată în cauză, fila 96 a dosarului de fond, în prezent, întregul teren aparține domeniului public cu destinația de zonă verde și alei pietonale, fiind imposibilă dezmembrarea unor parcele din acesta. Aceleași concluzii sunt inserate și în raportul de expertiză topo, filele 139-141 ale dosarului de fond, respectiv că terenul are în prezent destinația de zonă verde și alei pietonale aferente complexului comercial de pe Bd. T.
Ca atare, cele două suprafețe de 347 mp și 205 mp pretinse libere de către instanța de apel nu pot fi fărâmițate și dislocate din ansamblul edilitar edificat, ele fiind totodată afectate de utilități publice-zonă verde și alei pietonale.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994 dar, față de împrejurarea că terenul aparține domeniului public și nu se poate restitui în natură, nu poate primi decât măsurile reparatorii prin echivalent instituite de art. 11 din Legea 10/2001.De altfel, reclamanta a și recurs la procedura administrativă prevăzută de acest act normativ, așa după cum rezultă din probele administrate, procedură care nu s-a finalizat încă.
In consecință, recursul a fost admis, a fost casată decizia atacată și sentința instanței de fond, iar acțiunea formulată de reclamantă a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2699/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2550/2007. Civil → |
|---|
