ICCJ. Decizia nr. 2318/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2318
Dosar nr.35744/2/200.
Şedinţa publică din 14 martie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1019 din 23 septembrie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis contestaţia formulată de reclamanta B.E.E. în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti prin Primarul General, a anulat dispoziţia nr. 3454 din 25 octombrie 2004, a constatat că reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită în sensul Legii 10/2001, a obligat pârâtul să emită dispoziţia de restituire în natură pentru suprafaţa de 1480 mp teren situat în Bucureşti, şi despăgubiri pentru suprafaţa de 450 mp teren.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamanta a formulat notificare solicitând restituirea în natură a terenului de 1500 mp situat în Bucureşti, şi despăgubiri pentru suprafaţa de teren ocupată de blocul de locuinţe. Terenul a aparţinut tatălui său, P.D.
În dovedirea cererii sale reclamanta a depus în copie procesul verbal nr. 64911/1940 emis de Comisia pentru înfiinţarea cărţilor funciare privind imobilul din calea G., Decizia nr. 1960/1945 emisă de Comisia a VIII-a de judecată pentru stabilirea definitivă a sinistraţilor de bombardament, fişa de scădere a impozitelor şi taxelor, care face dovada că acest teren a aparţinut autorului său şi a trecut ulterior în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950, poziţia nr. 5839.
Pentru a face dovada succesiunii reclamanta a depus Hotărârea emisă de Tribunalul Ilfov, secţia a VII-a, Jurnalul 12742 din 8 iulie 1947 din care rezultă că de pe urma defunctului D.P. au rămas ca moştenitori soţia supravieţuitoare, V.G.P. şi cei 4 copii ai săi, printre care şi reclamanta.
În aceste condiţii instanţa de fond a apreciat că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor art. 3 şi art. 4 alin. (3) din Legea 10/2001.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General susţinând că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, întrucât nu a depus actul de proprietate şi certificatul de moştenitor în termenul prevăzut de art. 22 din Legea 10/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 85 din 15 martie 2006 a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa în sensul respingerii contestaţiei formulate de reclamantă reţinând că din actele depuse rezultă că reclamanta este moştenitoarea defunctului D.P., fila 61, însă nu a făcut dovada că acesta din urmă a avut în proprietate imobilul a cărui restituire se solicită.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta B.E.E., în temeiul art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., motivând că actele doveditoare care au lipsit în faza administrativă au fost depuse în instanţă, astfel încât, în mod greşit s-a apreciat că nu s-a dovedit faptul că terenul a aparţinut autorului său.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Art. 23 al Legii 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 actele doveditoare ale dreptului de proprietate se pot depune până la data soluţionării notificării.
Potrivit acestui articol, entitatea investită cu soluţionarea notificării are obligaţia să ia în considerare toate actele depuse până la data emiterii deciziei sau dispoziţiei motivate, iar stabilirea momentului până la care persoana îndreptăţită poate să depună actele doveditoare nu limitează posibilitatea instanţei, investită cu acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 26 din Legea 10/2001 de a soluţiona procesul doar pe baza actelor depuse în etapa procedurii administrative.
Stabilirea obligaţiei pentru instanţă de a soluţiona pricina doar pe baza înscrisurilor depuse în etapa anterioară demersului judiciar ar avea ca efect îngrădirea accesului la justiţie recunoscut de art. 21 din Constituţie şi a dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În speţă, dovada dreptului de proprietate a fost făcută de către reclamantă care a depus la filele nr. 4-5 ale dosarului de fond copiile procesului verbal nr. 64911/1940 emis de Comisia pentru înfiinţarea cărţilor funciare privind imobilul din calea G. şi deciziei nr. 1960/1945 emisă de Comisia a VIII-a de judecată pentru stabilirea definitivă a sinistraţilor de bombardament din care rezultă indubitabil că imobilul a aparţinut autorului său.
Chiar dacă reclamanta nu a depus copia titlului de proprietate, ci doar înscrisuri care atestă că imobilul a aparţinut autorului său, operează prezumţia instituită de art. 24 al Legii 10/2001, cu modificările aduse prin Legea 247/2005, potrivit căreia, în lipsa unor dovezi contrare existenţa şi întinderea dreptului de proprietate este cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. În cazul de faţă imobilul a fost preluat prin Decretul 92/1950, în care, la poziţia nr. 5839 figurează autorul reclamantei, D.P.
De asemenea, reclamanta a dovedit şi calitatea de persoană îndreptăţită, depunând la fila 61 a dosarului de fond hotărârea emisă de Tribunalul Ilfov, secţia a VII-a, Jurnalul 12742 din 8 iulie 1947 din care rezultă că este descendenta autorului D.P.
Faţă de considerentele expuse, Curtea va admite recursul, va casa Decizia atacată şi va respinge apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General menţinând sentinţa instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.E.E. împotriva deciziei nr. 85 din 15 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi, pe fond, respinge apelul declarat de pârât împotriva sentinţei nr. 1019 din 23 septembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată astăzi 14 martie 2007, în şedinţa publică.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2319/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 231/2007. Civil → |
|---|
