ICCJ. Decizia nr. 2535/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2535
Dosar nr. 2050/1/2007
Şedinţa publică din 21 martie 2007
asupra recursului de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată la 11 aprilie 2006, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti a solicitat să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie al pârâtei S.C. pe o perioadă de cel mult 3 ani, invocând incidenţa art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că pârâta a fost returnată din Italia la data de 15 februarie 2006 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin Legea nr. 173/1997, caz în care se impune sancţionarea sa administrativă în sensul solicitat.
Prin sentinţa civilă nr. 288 din 3 mai 2006, Tribunalul Constanţa a admis cererea şi a dispus restrângerea dreptului pârâtei la libera circulaţie în Italia pe o perioadă de 1 an de zile.
Prin Decizia civilă nr. 16/CA 11 august 2006, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că măsura restrângerii dreptului pârâtei la liberă circulaţie se justifică, în raport de dispoziţiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, doar cu privire la ţara din care a fost returnată şi nu şi pentru celelalte state ale Uniunii Europene astfel cum greşit a susţinut apelanta.
Împotriva acestei decizii, la data de 14 septembrie 2006, a declarat recurs reclamanta invocând incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului reclamanta arată că instanţele de fond, prin aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 38 şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, au dispus restrângerea dreptului pârâtei la liberă circulaţie numai în raport cu ţara din care a fost returnată, deşi, fiind vorba de un stat membru al Uniunii Europene, aceasta măsură trebuia să se refere la teritoriile tuturor statelor din uniune.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu mai poate fi primit pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 52 din Legea nr. 248/2005, în vigoare la data judecării în fond a cauzei, măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români în condiţiile art. 38 din lege, returnaţi în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi un stat membru al Uniunii Europene, trebuia într-adevăr să se refere la teritoriile tuturor statelor membre, cu excepţia celor cu privire la care persoana în cauză dovedea că are drept de intrare.
Această condiţie a fost impusă de legiuitor pe o durată de timp determinată, anume până la data aderării României la Uniunea Europeană.
Or, la data de 1 ianuarie 2007 a intrat în vigoare Tratatul privind aderarea României la Uniunea Europeană publicat în Jurnalul oficial al Uniunii Europene la 21 iunie 2005, caz în care dispoziţia legală invocată de reclamantă în justificarea nelegalităţii hotărârii recurate nu mai are aplicabilitate şi, ca atare, reclamanta nu mai justifică un interes pentru a obţine casarea hotărârilor pronunţate în cauză.
Aşa fiind, pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecăţii nu mai poate fi primit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei civile nr. 16/CA din 11 august 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2559/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2533/2007. Civil → |
|---|
