ICCJ. Decizia nr. 2520/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea nr. 76/2001/N din 14 august 2001 petentele C.M. și C.V. au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul "grajd de animale" preluat în mod abuziv de stat în baza Decretului nr. 83/1949 și, ulterior, demolat.
Prin dispoziția nr. 66 din 16 martie 2005 primarul comunei Izvoarele Sucevei, Suceava a respins notificarea, motivat de faptul că actele doveditoare ale dreptului de proprietate prezentate de reclamante nu sunt concludente întrucât nu au fost depuse în original sau în formă autentică precum și pentru că astfel de imobile, cum este cel în litigiu, nu se pot acorda despăgubiri bănești ci doar măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin cererea înregistrată la 15 aprilie 2005 reclamanta C.M. a cerut anularea dispoziției și acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu, fost proprietatea tatălui său C.M. și de care acesta a fost deposedat, în mod abuziv, de stat, cu mențiunea că a dovedit dreptul autorului său prin certificatul nr. 371/119 iunie 2001 emis de Direcția județeană Suceava a Arhivelor Naționale potrivit căruia tatăl său a fost înscris în Tabelul V cu grajdul de vite edificat în anul 1938.
în cauză a intervenit, invocând aceleași pretenții ca și reclamantul, G.S.D.
Prin sentința civilă nr. 899 din 8 noiembrie 2005, Tribunalul Suceava a admis cererea, a anulat dispoziția și a constatat că reclamanta și intervenientul în interes propriu, G.S.D., sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru imobilul, grajd de animale, demolat.
în motivarea sentinței instanța a reținut că prin probatoriul administrat s-a dovedit că defunctului C.M. a lui N. i-au fost expropriate, în baza Decretului nr. 83/1948, terenurile, construcțiile și bunurile mobile identificate prin procese verbale de inventariere f. 7-23 și 40-42, caz în care reclamanta și intervenientul (moștenitorul testamentar al defunctei C.V.) sunt persoane îndreptățite ca, în baza art. 10 alin. (1) și (6) coroborat cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, să primească măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin decizia civilă nr. 61 din 6 aprilie 2006, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta comuna Izvoarele Sucevei.
în motivarea decizie instanța a reținut că prin contestație, prima instanță a fost investită cu verificarea legalității și temeiniciei dispoziției emisă de pârâtă și, ca atare, critica formulată de aceasta pentru prima oară în apel, în sensul că notificarea ar fi trebuit transmisă spre soluționare Prefecturii jud. Suceava, critică prin care apelanta invocă faptul de a nu fi respectat o obligație ce îi revenea potrivit legii, nu poate fi primită.
Totodată instanța a reținut că atâta timp cât prin hotărârea apelată nu s-a stabilit cuantumul sumei de bani cuvenită reclamantului și intervenientului cu titlu de despăgubire, criticile formulate de pârâtă în acest sens nu pot fi primite.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul fără a indica motivele pe care își fundamentează criticile.
în motivarea recursului pârâtul susține că bunurile preluate în baza Decretului nr. 83/1968 nu au fost preluate de stat în mod abuziv în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, dat fiind că la art. 2,art. 3 și art. 4 din decret se prevedea posibilitatea plății unor despăgubiri persoanelor deposedate.
Totodată, recurenta critică valoarea mare a despăgubirii acordate de instanțele de fond, anume 2.700.000.000 lei, stabilită prin ignorarea dispozițiilor art. 6 din lege, valoare care nu a fost stabilită pe baza unui probatoriu concludent, precum și faptul că, în cazul în care reclamantul și intervenientul solicitau acordarea de despăgubiri bănești, competența de soluționare a cererii revenea prefectului.
Analizând criticile formulate de pârât care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
în drept, recursul este o cale extraordinară de atac care trebuie să se grefeze pe conținutul hotărârii judecătorești atacate.
Ca atare, criticile formulate de partea interesată trebuie să se sprijine pe conținutul hotărârii atacate și nu pe chestiuni străine acesteia.
Or, prin hotărârile pronunțate la judecata în fond, instanțele au anulat dispoziția emisă în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 de către recurent și au constat că reclamanta și intervenientul principal sunt îndreptățiți să primească măsuri reparatori prin echivalent pentru un imobil construcție "grajd de animale" preluat din patrimoniul autorului lor de către stat și ulterior demolat.
Așa fiind, cum prin hotărârile date, instanțele de fond nu au dispus plata vreunei despăgubiri bănești către intimați, criticile formulate de recurent privind cuantumul exagerat al acestor sume și necesitatea reverificării și reanalizării acestei despăgubiri prin echivalent conform art. 6 și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, sunt străine litigiului și, pe cale de consecință, nu pot face obiect al analizei instanței de recurs.
Totodată, instanța de apel a reținut în mod corect ca fiind nefondată critica privind caracterul neabuziv al preluării imobilelor în temeiul Decretului nr. 83/1948 invocată de pârât.
Mai întâi, este de menționat că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 83/1949, act normativ care a fost emis pentru completarea dispozițiilor Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare.
Mai apoi, este de observat că prin dispozițiile art. 2,art. 3, și art. 4 din decret nu sunt reglementate aspecte care să vizeze plata vreunei despăgubiri către persoanele care erau deposedate de bunuri, cum greșit invocă recurenta, ci sunt enumerate categoriile de bunuri care trec în proprietatea statului (art. 2), excepțiile de la acestea (art. 3) și pedepsele penale care se instituie pentru a fi aplicate persoanelor care ar încerca să împiedice și să zădărnicească exproprierea prevăzută de acest act normativ (art. 6).
Ca atare, cum imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv și fără plata vreunei despăgubiri, preluarea se încadrează în categoria celor abuziv potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 și, pe cale de consecință, persoanele deposedate sunt îndreptățite la despăgubire în procedura prevăzută de acest act normativ.
Așa fiind, cum hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, înalta Curte a constatat că recursul dedus judecății este nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2595/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2106/2007. Civil → |
|---|
