ICCJ. Decizia nr. 2687/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 7 ianuarie 2002 pe rolul Tribunalului Olt reclamanții M.A., M.C., B.S., B.I., B.Ș. și N.Ș.C. prin mandatar C.I. au chemat în judecată Primăria orașului Balș pentru ca în contradictoriu cu Ministerul Educației și învățământului să le restituie în natură imobilul situat în strada A.P. nr. 25 (fost sediu al sucursalei Băncii Comerciale Craiova SA), imobil naționalizat prin Legea nr. 119/1948, proprietatea autorilor lor C.N., E.N., V.M., C.M., B.N. și C.C.N., foști acționari ai Băncii Comerciale Craiova SA.
Tribunalul Olt prin sentința civilă nr. 245 din 8 aprilie 2002 a respins ca nefondată acțiunea.
în motivarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în sensul existenței unui impediment la restituirea în natură, câtă vreme nu s-a făcut dovada că imobilul face parte dintre acelea cu privire la care prin Hotărârea de Guvern s-a stabilit că nu se restituie în natură.
Instanța a respins însă acțiunea în revendicare reținând că autorii reclamanților nu aveau calitatea de proprietari exclusivi ai construcției revendicate, ei fiind doar acționari la Banca Comercială Balș în patrimoniul căreia se afla imobilul.
S-a constatat că în cauză este incidentă excepția de la restituirea în natură, prevăzută de art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 care dispune măsuri reparatorii numai prin echivalent în cazul în care persoanele îndreptățite erau asociate la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării. S-a constatat în mod egal că această excepție este înlăturată (prin revenirea la regula generală a restituirii în natură) numai în situația în care, este vorba despre asociat unic sau asociați care sunt membrii aceleiași familii, situație care nu se regăsește în cauză.
Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 146 din 27 septembrie 2002 a admis apelul reclamanților împotriva sentinței nr. 245/2002 care a fost desființată, cauza fiind reținută spre rejudecare, în vederea efectuării unei expertize care să stabilească valoarea imobilului pentru ipoteza în care acesta nu poate fi restituit în natură.
Prin decizia civilă nr. 4322 din 10 decembrie 2004 Curtea de apel, soluționând în fond cauza a admis acțiunea, a anulat Ordinul nr. 5153 din 27 noiembrie 2001 al Ministerului Educației și Cercetării și a dispus restituirea în natură a imobilului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că imobilul nu figurează în listele special întocmite de diverse instituții pentru ca prin Hotărâre de Guvern să se dispună că acestea nu se restituie în natură.
în acest sens s-au luat informații atât de la Ministerul Educației și Cercetării cât și de la Primăria Balș.
S-a mai reținut că imobilul nu a fost necesar nici Liceului Teoretic Balș care l-a predat Clubului Elevilor și Copiilor, care nici acesta nu l-a mai folosit, fiind fie supus reparațiilor, fie închiriat.
Reținându-se că Legea nr. 10/2001 a instituit principiul restituirii în natură (art. 7,art. 9,art. 10) și în același sens s-a emis și H.G. nr. 798/2003 (art. 1) s-a considerat întemeiată acțiunea reclamantului care a făcut dovada că autorii săi au avut în patrimoniu imobilul la data naționalizării acestuia.
împotriva acestei decizii Primăria orașului Balș a declarat recurs în termen legal.
în motivarea recursului s-a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru împrejurarea că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit acestei norme, persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice naționalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative, au dreptul la măsuri reparatorii constând în acțiuni acordate cu precădere la societatea care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate.
S-a mai invocat că nu s-a efectuat o expertiză care să stabilească procentul în care erau deținute acțiunile.
Recurenta a mai invocat și greșita aplicare a art. 16 din Legea nr. 10/2001 în sensul că aceeași soluție, măsuri reparatorii prin echivalent sunt prevăzute și în situația în care imobilul este ocupat de unități bugetare din învățământ, sănătate, cultură, sau ale instituții publice.
S-a susținut că imobilul destinat Clubului Elevilor și Copiilor se află în domeniul public ( conform H.G. nr. 1355/2001 anexa 4) și întreruperea funcționării sale este temporară, determinată de lucrările de reparații la imobil.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a rezolvat cauza dedusă judecății cu aplicarea corectă a legii incidentă în cauză.
Astfel, dispozițiile art. 32 alin. (1) invocat de recurent, [în prezent art. 31 alin. (1)] au în vedere numai situația în care persoana îndreptățită [cea prevăzută în art. 3 alin. (1) lit. b)] are dreptul la despăgubiri. Or, în cauză în mod corect s-a apreciat că imobilul poate fi restituit în natură.
în redactarea actuală a art. 16 după modificarea adusă acestuia prin Legea nr. 247/2005, nu mai este împiedicată restituirea în natură nici în situația în care imobilele ar fi ocupate de unități de învățământ sau ale administrației.
Prin H.G. nr.1355/2001 publicată în M. Of. nr. 639 bis din 29 martie 2002, s-a atestat apartenența la domeniul public al orașului Balș (conform anexei 4) a Clubului Elevilor, situat în strada N.T. nr.48 (poziție 280).
Din probele depuse la dosar pentru identificarea imobilului revendicat s-a reținut în mod corect că imobilul este format din 2 etaje. Parterul este ocupat de diferite firme comerciale cărora Primăria le-a închiriat spații în imobil. La etaj, conform schiței de la fila 73 din dosarul de apel, sunt 7 camere din care 6 având destinația legată de îndeletnicirile cercurilor profesionale al Clubului, iar a 7-a cameră este cabinetul directorului.
Clubul nu mai funcționează intrând în reparații. De altfel planșele topografice depuse la dosarul de recurs denotă o înaintată stare de degradare a clădirii.
Este corectă interpretarea dată de instanță care a constatat lipsa de interes și de necesitate pentru a folosi clădirea drept club. Aceasta se poate lesne observa din împrejurarea că deși întreaga clădire a fost afectată clubului (cum este ea prevăzută în anexa 4 la H.G. nr. 1355/2001 mai sus citat), parterul a fost închiriat unor societăți comerciale dar clubul, restrâns la câteva încăperi de la etaj, și-a încetat ulterior funcționarea, clădirea intrând în reparații cu privire la care nu s-a dovedit preocuparea de finalizare.
Ca urmare, în mod corect s-a apreciat că nimic nu împiedică realizarea principiului restituirii în natură consacrat de Legea nr. 10/2001.
în actuala reglementare a art. 16 din Legea nr. 10/2001 există cerința ca în cazul în care imobilele au destinațiile arătate în anexa 2 lit. 2, destinații necesare și afectate exclusiv și nemijlocit de activități de interes public, prin restituire în natură către foștii proprietari, să se stabilească în sarcina acestora obligația de a păstra afectațiunea dată imobilului pe o perioadă determinată.
Or în cauză imobilul nu este afectat de destinații nici necesare nici exclusive de interes public cum s-a arătat mai sus.
Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 "persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b) au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
Acest articol vizează modalitatea de acordare și calculare a despăgubirilor pentru cazul în care persona îndreptățită nu a primit imobilul în natură.
Această interpretarea este corectă deoarece art. 3 statuează în alin. (1) că "sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent" personale enumerate la lit. a)-c), printre acestea aflându-se și persoanele care erau asociați ai persoanei juridice care dețineau proprietatea [conform lit. b)].
Această categorie de persoane îndreptățite participă, conform principiului stabilit de art. 7 al legii, la modalitățile de restituire prevăzută de lege, în natură sau prin echivalent (despăgubire).
Constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ., a fost respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2530/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2589/2007. Civil → |
|---|
