ICCJ. Decizia nr. 2589/2007. Civil
| Comentarii |
|
La 13 ianuarie 2006, reclamantul C.F. a chemat în judecată pe pârâtul primarul comunei Zădăreni, solicitând anularea Dispoziției nr. 236 din 30 noiembrie 2005.
în motivarea contestației, întemeiate pe Legile nr. 10/2001 și nr. 247/2005, precum și pe O.U.G. nr. 142/2002, reclamantul a susținut că prin dispoziția atacată, pârâtul i-a respins notificarea de restituire în natură a unor bunuri mobile și imobile deși a depus actele doveditoare necesare.
Tribunalul Arad, secția civilă, prin sentința nr. 548 din 26 aprilie 2006, a admis contestația și a modificat dispoziția atacată, în sensul obligării pârâtului la:
- acordarea de măsuri reparatorii, sub forma despăgubirilor bănești în cuantum de 1.000.000 lei, actualizat cu indicele de inflație de la 10 noiembrie 1994 până la plata efectivă și integrală a sumei, pentru cota de 1 din imobilul înscris în C.F. nr. 826 Zădăreni, nr. top. 1867/7. c. 2;
- trimiterea notificării privitoare la utilajele și instalațiile solicitate de reclamant instituției sau entității implicate în privatizarea fostei SC R. SA Arad.
S-a reținut că:
prin notificare, reclamantul a solicitat restituirea în natură a unei mori de panificație și mai multor bunuri mobile (trei valțuri, două de grâu și unul de porumb, o batoză de treierat, doi cai, hamuri, căruță, remiză, animale și păsări);
toate bunurile revendicate au fost preluate abuziv de stat de la bunicul matern al reclamantului;
- cota de 1 din imobilul moară a fost restituită reclamantului printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în anul 1992;
ulterior, în urma partajului, Judecătoria Arad a dispus sistarea stării de indiviziune și a atribuit întregul imobil reclamantului, care a plătit coproprietarei Primăria comunei Zădăreni sulta de 1.000.000 lei, la 10 noiembrie 1994;
drept consecință, cea mai justă reparație pentru reclamant constă în restituirea sumei achitate cu titlu de sultă;
în privința utilajelor solicitate de reclamant conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pârâtul nu era competent să soluționeze notificarea deoarece valțurile sunt evidențiate în patrimoniul SC B. SRL, care le-a achiziționat, în cadrul procesului de privatizare, de la SC R. SA.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 386 din 19 octombrie 2006, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamant și pârât.
S-a reținut că:
în privința bunurilor mobile solicitate, care nu se găsesc în patrimoniul primăriei, soluția trebuie să fie dată de unitatea deținătoare sau instituția implicată în privatizare;
potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, primăria era obligată să comunice reclamantului datele necesare pentru identificarea entităților menționate și să-și decline competența în favoarea acestora, iar nu să restituie acele bunuri în natură sau echivalent valoric;
reclamantul s-a referit în notificare și la imobilul preluat abuziv de stat (construcție și anexe);
- nefiind unitate deținătoare a bunurilor mobile, primăria nu trebuia să se pronunțe asupra fondului pretențiilor reclamantului.
Pârâtul a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul respingerii acțiunii.
în motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că reclamantul a solicitat restituirea cotei de 1 din imobil de abia în fața instanței și nu a făcut dovada existentei bunurilor mobile.
Ambele critici sunt nefondate deoarece:
- prin notificarea din 22 mai 2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a unei mori de panificație, compusă din construcție cu anexe și utilajele aferente;
- recurentul nu este competent să analizeze cererea de restituire a bunurilor mobile deoarece primăria nu le deține și nu a fost implicată în privatizarea societății despre care se susține că le-ar fi înstrăinat.
Așa fiind, prezentul recurs a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2687/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2595/2007. Civil → |
|---|
