ICCJ. Decizia nr. 2620/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2620
Dosar nr. 2945/107/200.
Şedinţa publică din 23 martie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., a reţinut următoarele:
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată la data de 2 noiembrie 2006 reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat, în contradictoriu cu pârâta G.N.R., restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că pârâta a fost returnată din Franţa la data de 5 aprilie 2006 în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această ţară, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată şi completată prin OG nr. 5/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 1376/2006 din 22 noiembrie 2006 a Tribunalului Alba a fost admisă acţiunea reclamantei şi s-a dispus restrângerea dreptului la liberă circulaţie a pârâtei în toate statele membre ale Uniunii Europene până în data de 31 decembrie 2006 şi pe o perioadă de 1 an începând cu data pronunţării sentinţei, pe teritoriul Franţei.
Prim instanţă a reţinut, în esenţă că faţă de dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, ca şi în raport de fapta comisă, şedere ilegală în spaţiul Schengen, că gravitatea acesteia justifică aplicarea măsurii sancţionării orientate spre minimul prevăzut de lege şi stabilită la o durată de 1 an.
S-a mai arătat că nu există nici un impediment legal ca aceste texte de lege să nu fie aplicate începând cu 1 ianuarie 2007, sens în care s-au invocat prevederile art. 38 şi art. 39 din lege al căror conţinut nu a fost modificat şi nu are o aplicabilitate temporară.
Ca urmare, s-a reţinut ca fiind fără relevanţă juridică modalitatea în care organele împuternicite să execute măsura dispusă, o vor pune în aplicare, atâta vreme cât persoana împotriva căreia s-a pronunţat o atare hotărâre judecătorească este cuprinsă în baza de date a statului care a dispus returnarea, precum şi a statului român, ambele state semnatare ale acordului de readmisie.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 37/A din 22 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Alba-Iulia, instanţa care a reţinut că nu este admisibilă invocarea, pentru prima dată în apel, a unei directive europene, instanţa fiind ţinută să examineze cauza numai cu privire la motivele cererii de apel şi numai în raport de actele şi lucrările cauzei de la prima instanţă.
S-a arătat că, în mod corect, cu respectarea legislaţiei în vigoare la data soluţionării cauzei, prima instanţă a limitat dreptul la liberă circulaţie a pârâtului pe durata înscrisă în dispozitivul hotărârii sale şi care este în acord cu dreptul la liberă circulaţie garantat de art. 25 din Constituţia României, drept ce se poate exercita doar în cadrul reglementat de Legea nr. 248/2005, lege aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, criticând-o pentru nelegalitate, motivele căii de atac fiind încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea recursului său, recurenta a susţinut că instanţa de apel a nesocotit prevederile art. 52 din Legea nr. 248/2005 care limita măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie, instituită în condiţiile art. 38, până la data aderării României la Uniunea Europeană. Ulterior acestui moment, respectiv după data de 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, dat fiind schimbarea statutului cetăţenilor români, care au devenit în conformitate cu dispoziţiile art. 17 din Tratatul Comunităţii Europene, cetăţeni ai Uniunii Europene, aceştia beneficiază, în conformitate cu prevederile art. 18 de dreptul la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene.
În acest sens s-a învederat caracterul prioritar a dispoziţiilor comunitare în materie, în măsura în care normele dreptului intern vin în contradicţie cu acestea, excepţie de ordine publică şi care trebuia primită şi analizată de instanţa de apel în conformitate cu prevederile art. 295 C. proc. civ.
Cât priveşte fondul cauzei, s-a arătat că, în contextul aderării României la Uniunea Europeană sunt aplicabile dispoziţiile Tratatului de Instituire a Comunităţii Europene, dispoziţii în raport de care, instituţia restrângerii dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români în statele uniunii a operat doar până la data de 31 decembrie 2006, dată după care sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comunitar privind libera circulaţie.
Recursul este fondat, potrivit considerentelor ce succed:
Măsura restrictivă impusă de instanţă se justifica în condiţiile art. 52 din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările ulterioare, „până la data aderării României la Uniunea Europeană", moment ce s-a împlinit la data de 31 decembrie 2006.
După această dată, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană devin aplicabile normele dreptului comunitar în materie şi care garantează, potrivit art.18 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, dreptul la liberă circulaţie al cetăţenilor români în statele Uniunii Europene în aceleaşi condiţii ca toţi ceilalţi cetăţeni ai acesteia.
În măsura în care normele dreptului intern vin în contradicţie cu cele comunitare prioritare sunt dispoziţiile dreptului comunitar, în acord cu principiile preeminenţei şi efectului direct al dreptului comunitar, consacrate şi de prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţia României.
În raport cu dreptul naţional, regulile dreptului comunitar au caracter de ordine publică, aşa încât în cercetarea şi judecarea unei cauze, judecătorul naţional este ţinut să examineze din oficiu incidenţa lor.
Ca urmare, reţinând prioritatea şi caracterul de ordine publică a excepţiei invocate, greşit nesoluţionată de instanţa de apel dar şi încetarea efectului normei incidentă în cauză reglementată de art. 52 din Legea nr. 248/2005 după data de 31 decembrie 2006, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis cu consecinţa casării hotărârilor atacate potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba–Iulia împotriva deciziei civile nr. 37/A din 22 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Alba-Iulia.
Casează Decizia şi sentinţa nr. 1376 din 22 noiembrie 2006 a Tribunalului Alba în sensul că înlătură restrângerea dreptului la libera circulaţie pe teritoriul Franţei după data de 31 decembrie 2006.
Menţine restul dispoziţiilor.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2727/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2624/2007. Civil → |
|---|
