ICCJ. Decizia nr. 2645/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 3502/2006 reclamanții F.I., V.Ș. și B.C. au solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să le plătească daunele create de reprezentantul său SC R. SA Onești, constând în despăgubiri bănești, penalizări aferente sumelor indexate la data primei plăți și despăgubiri morale în cuantum de câte 20.000 RON pentru fiecare reclamant.
în motivarea acțiunii reclamanții au arătat că fac parte din colectivul de inventatori ai invenției "Procedeu și instalație de separare a hidrocarburilor aromatice", având o certă valoare științifică și tehnico-economică, pentru care a fost acordat premiul "Nicolae Teclu" al Academiei Române.
Reclamanții au susținut că deși le-au fost acordate despăgubiri prin hotărâri judecătorești, cererile de executare care au urmat s-au caracterizat prin abuzuri și prejudicierea lor.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 751 din 4 iulie 2006 a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând că reclamanții și-au întemeiat-o în drept pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., art. 66 din Legea nr. 64/1991 și Regula nr. 53 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 64/1991.
Tribunalul a reținut sub un prim aspect că din sentința civilă nr. 352/2002 a Tribunalul Brașov și respectiv decizia civilă nr. 81/2002 a Curții de Apel Brașov rezultă că reclamantul F.I. are de recuperat de la SC R. SA Onești suma de 2.284.769.617 lei, reclamantul V.Ș. suma de 2.230.620.676 lei iar reclamanta B.C. 1.669.759.157 lei.
S-a mai stabilit că prin contractul de tranzacție nr. 190 din 10 martie 2004 reclamanții au convenit cu SC R. SA Onești ca plata sumelor datorate să fie efectuată eșalonat între 1 aprilie 2004-31 decembrie 2004 și întrucât ei s-au înscris în tabelul creditorilor SC R. SA Onești în dosarul nr. 449/E/2005 al Tribunalul Brașov, au posibilitatea să-și recupereze sumele.
în fine, tribunalul a mai motivat că din prevederile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 și Regula 53 din Regulament rezultă că Statul este reprezentat prin unitățile titulare de brevet de invenție și prin alte unități care au aplicat invențiile și nu prin Ministerul Finanțelor Publice care nu are deci calitate procesuală activă.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 281 din 6 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, care a reiterat motivarea instanței de fond, arătând și că reclamanții au drepturi de creanță certe, lichide și exigibile împotriva SC R. SA Onești iar Statul Român nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, neinvocând un temei de drept dar motivându-și calea de atac în sensul nelegalității hotărârilor pronunțate în cauză.
S-a susținut în esență că invenția a fost cesionată Statului Român care are calitate procesuală activă, că SC R. SA se află în stare de insolvență iar dispozițiile Legii 64/1991, care constituie o reglementare reparatorie, au prioritate.
Reclamanți au mai susținut că SC R. SA nu a respectat dispozițiile contractului de tranzacție, astfel încât acțiunea lor trebuia să fie admisă.
Intimata pârâtă Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Prahova a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
în faza de judecată a recursului nu s-au depus la dosar înscrisuri noi cu caracter probatoriu.
Recursul este nefondat.
Prin recurs, deși invocă nelegalitatea hotărârilor, recurenții se limitează la a susține doar, în esență, că au dreptul de a primi despăgubiri din partea Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Or, prevederile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 și Regula 53 din Regulamentul de aplicare a acestuia stabilesc în mod neechivoc că în astfel de situații Statul este reprezentat de unitățile titulare de brevet de invenție și prin unitățile care au aplicat invențiile, iar nu prin Ministerul Finanțelor Publice. Pe de altă parte, este cert stabilit că reclamanții sunt titularii unui titlu executoriu care a și fost pus în executare, insolvența debitoarei și dificultățile pe care le au recurenții reclamanți în recuperarea creanțelor neputând fi considerate ca temeiuri de casare ori modificare a deciziei atacate.
în fine, în această materie specială nu poate fi primită susținerea recurenților reclamanți privitoare la "garantarea de către stat" a creanțelor lor. în consecință, cum hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice în totalitate, recursul a fost respins ca nefondat potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2590/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2555/2007. Civil → |
|---|
