ICCJ. Decizia nr. 2666/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 8717 din 3 noiembrie 2005 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul 8394/2004, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.Ș. împotriva deciziei nr. 453 din 12 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.
în motivarea hotărârii s-a reținut ca nefondată critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu privire la faptul că deși prin expertiza în cauză nu s-au identificat existența unor construcții sau alte obiective de interes public pe terenul solicitat, instanța de apel, a reținut, fără a administra alte probe, că terenul este afectat de detalii de sistematizare ce nu sunt prevăzute în documentele de urbanism legal, aprobate ca fiind destinate construirii unor noi obiective de utilitate publică și că terenul solicitat nu era afectat de astfel de utilități putând fi restituit în natură.
S-a mai arătat că expertiza tehnică efectuată în cauză a relevat faptul că terenul este liber, că nu este afectat de construcții sau alte obiective de interes public, că nu beneficiază de amenajări sau dotări care să justifice eventuala destinație de loc de joacă pentru copii, și că instanța de recurs nu a analizat și nu a răspuns concret la motivul de recurs formulat.
Pentru suprafața de 330 mp teren, expropriată în baza Decretului nr. 339 din 1 noiembrie 1980, s-a făcut dovada, prin raportul de expertiză tehnică că are destinația de zonă verde conform Planului urbanistic; drept urmare nu se pot acorda decât măsuri reparatorii prin echivalent, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii, la 17 februarie 2006 a fost înregistrată contestația în anulare formulată de recurentul I.Ș., întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
în motivarea contestației în anulare, s-a susținut că instanța de recurs, nu a analizat motivul de recurs referitor la aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și a Normei Metodologice din 18 aprilie 2003, de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, potrivit căreia se restituie în natură numai acele terenuri disponibile.
Contestația în anulare este nefondată.
Potrivit art. 318 C. proc. civ. "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare"
Deși în motivarea respingerii recursului nu se menționează Norma metodologică din 18 aprilie 2003 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în mod expres, rezultă totuși că ea s-a avut în vedere atunci când s-a reținut că suprafața de 330 mp este afectată de detalii de sistematizare.
în același sens, se rețin și concluziile raportului de expertiză, potrivit căruia terenul are destinația conform planului urbanistic de zonă verde; concluzionând astfel aceeași soluție de imposibilitate a restituirii în natură a terenului solicitat. (fila 57,dosar fond)
Procesul-verbal din data de 28 ianuarie 2002, privind starea de fapt a imobilului, (fila 16 dosar fond) trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 339/1980, constată că pe suprafața ocupată de 330 mp sunt realizate utilitățile: trotuar parțial platformă betonată pentru pubelele de gunoi, spațiu verde din zona de bloc și teren cu destinație loc de joacă pentru copii.
Certificatul de urbanism cu nr. 2318 din 18 septembrie 2002 atestă că regimul tehnic al acestui teren este loc de joacă pentru copii și zonă verde, fiind amplasat într-o zonă de locuințe colective în blocuri.
Drept urmare, în mod corect instanța de recurs a apreciat că recurentul este îndreptățit doar la măsuri reparatorii sub formă de echivalent, astfel că dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2655/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2590/2007. Civil → |
|---|
