ICCJ. Decizia nr. 3324/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3324
Dosar nr. 11232/3/200.
Şedinţa publică din 24 aprilie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la 30 martie 2006 reclamantele I.P.C. şi A.D. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Bucureşti, anularea Dispoziţiei nr. 3754 din 28 ianuarie 2005 emisă de intimat şi schimbarea sumei acordate cu titlu de despăgubiri.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că reclamantele sunt moştenitoare de pe urma defunctului C.G. a cărui construcţie a fost demolată cu ocazia construirii magazinului Unirea din Bucureşti.
Prin Decizia contestată s-a stabilit că restituirea în natură nu mai este posibilă şi s-a făcut ofertă de despăgubiri în echivalentul sumei de 66574 dolari SUA.
Prin sentinţa civilă nr. 745 din 7 iunie 2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins contestaţia ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin modificările aduse Legii nr. 10/2001 de Legea nr. 247/2005 legiuitorul a înţeles să stabilească modalităţi diferite de contestare a dispoziţiilor/deciziilor emise în baza Legii nr. 10/2001, în competenţa de soluţionare a unor organe diferite, în funcţie de aspectele contestate.
Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, contestaţia referitoare la stabilirea calităţii de persoană îndreptăţită şi la restituirea în natură a imobilului cade în competenţa de soluţionare a tribunalului. Dimpotrivă, în situaţia în care contestaţia vizează valoarea echivalentă în limita căreia urmează a fi acordate măsurile reparatorii, legiuitorul a prevăzut o procedură diferită.
Conform art. 13, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor este competentă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după procedura cuprinsă în art. 6 din acelaşi act normativ, aceasta verificând în primul rând legalitatea respingerii cererii de restituire în natură; ulterior, dacă constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, va înainta dosarul evaluatorului/societăţii de evaluatori desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare, care va stabili cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Subsecvent, conform art. 19 din acelaşi act normativ, deciziile adoptate de Comisia Centrală pot fi atacate cu contestaţie în condiţiile Legii nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a acesteia revenind secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.
Rezultă deci că legiuitorul a înţeles ca valoarea echivalentă în limita căreia se acordă măsurile reparatorii să fie cenzurată mai întâi de către un organ administrativ fără activitate jurisdicţională (iar nu instanţa de judecată), şi abia ulterior, în măsura în care notificatorul este nemulţumit de valoarea stabilită prin raportul de expertiză, contestaţia îndreptată împotriva deciziei emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie soluţionată de curtea de apel.
Apelul declarat de reclamante împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 543 din 16 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă. Sentinţa a fost desfiinţată şi cauza trimisă Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că instituţia căreia i s-a dat în competenţă analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 13).
Faţă de dispoziţiile art. 16, Decizia emisă şi comunicată părţii nu a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale. Organul emitent avea obligaţia ca, după apariţia Legii nr. 247/2005, în termen de 60 de zile să înainteze dosarul la Comisie, oricum înainte de înregistrarea contestaţiei la tribunal.
Împotriva deciziei date în apel reclamantele au declarat recurs prin care au arătat că trimiterea cauzei la Secretariatul Comisiei Centrale este corectă dar instanţa a greşit pentru că nu a desfiinţat Decizia dată de primar.
Pentru a da posibilitatea Comisiei Centrale să stabilească cuantumul corect al despăgubirilor cuvenite reclamantelor, instanţa de apel trebuia să anuleze Decizia primarului.
Evaluarea făcută înainte de emiterea Dispoziţiei 3754/2005 este greşită pentru că nu li s-a dat reclamantelor posibilitatea de a o combate.
Examinând hotărârea instanţei de apel, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea primei instanţe, înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
În condiţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Iar conform alin. (5) şi (6) al aceluiaşi text, Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Din aceste texte rezultă că pentru a se stabili cuantumul despăgubirilor de către Comisia Centrală, nu trebuie să fie anulată Decizia/dispoziţia emisă de entitatea învestită cu soluţionarea notificării şi în care s-au consemnat sume propuse a se acorda ca despăgubire.
Ca atare, sub acest aspect, hotărârea instanţei de apel care nu a anulat Decizia emisă de primar asupra notificării, este legală, criticile formulate neîntrunind cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii date în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele I.P.C. şi A.D. împotriva deciziei civile nr. 543 din 16 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3249/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 337/2007. Civil → |
|---|
