ICCJ. Decizia nr. 3249/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3249
Dosar nr. 14121/1/200.
Şedinţa publică din 20 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea introductivă, reclamantul B.V. a solicitat, restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv, respectiv teren în suprafaţă de 3120 mp situat în satul Diţeşti, pe care se afla o casă compusă din 5 camere, terenul în suprafaţă de 1872 mp învecinat cu primul teren pe care se afla o casă bătrânească compusă din 2 camere şi 1 ha teren pe care se afla un saivan pentru animale.
Prin sentinţa nr. 247 din 17 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, a fost admisă acţiunea, în contradictoriu cu Primăria comunei Filipeştii de Pădure, s-a constatat dreptul reclamantului de a beneficia de măsuri reparatorii, în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru terenurile în suprafaţă de 3120 mp, de 1872 mp şi respectiv de 10.416 mp situate în intravilanul satului Diţeşti, identificate prin expertiza topo-ing. S.A.
Instanţa de fond a reţinut că, prin actele depuse, reclamantul a făcut dovada că autorul său G.B., a avut în proprietate trei terenuri, însă nu a produs nici o dovadă cu privire la construcţii.
De asemenea instanţa a mai reţinut că aceste terenuri nu pot fi restituite în natură, pe ele aflându-se amplasate construcţii.
Pe parcursul judecăţii, s-au admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor, a Prefecturii Prahova şi a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Prin Decizia nr. 195 din 5 septembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, s-a respins ca tardiv declarat apelul formulat de pârâta Primăria comunei Filipeştii de Pădure şi s-a admis apelul declarat de reclamantul B.V., a fost schimbată în parte sentinţa în sensul că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii şi pentru imobilul construcţie.
Curtea a reţinut, cu privire la apelul declarat de pârâtă că aceasta a formulat apel la data de 25 aprilie 2006, după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, respectiv de la 7 aprilie 2006.
Cât priveşte apelul declarat de reclamant, s-a reţinut că acesta a dovedit, cu înscrisuri, că în anii 1972 s-au achitat impozite pentru clădiri.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Primăria comunei Filipeştii de Pădure.
Recurenta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor arată că nu are calitate procesuală pasivă, excepţie ce a invocat-o la instanţa de fond, care a admis-o, iar apelul declarat de reclamant nu a vizat această excepţie.
Recursul declarat poate fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Critica formulată este întemeiată.
Recurenta a fost introdusă în cauză pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă, prin încheierea din 21 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte a fost admisă prin încheierea din 3 martie 2006, a Tribunalului Prahova, secţia civilă.
Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, fără personalitate juridică, în subordinea Cancelariei Primului Ministru, potrivit HG nr. 361/2005.
Prin urmare, această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă, iar potrivit Legii nr. 10/2001, entitatea notificată are obligaţia de a emite dispoziţie sau decizie prin care să soluţioneze notificarea.
În cauză a formulat recurs şi pârâta Primăria comunei Filipeştii de Pădure.
Recurenta invocă prevederile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, se arată că reclamantul nu a solicitat măsuri reparatorii pentru construcţie, astfel încât instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut.
Se mai arată că înscrisurile depuse de reclamant nu dovedesc existenţa construcţiilor.
O altă critică se referă la faptul că, potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, sub incidenţa legii nu intră terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar.
Recursul formulat de pârâta Primăria comunei Filipeştii de Pădure este nefondat.
Din cuprinsul acţiunii introductive rezultă, fără putinţă de tăgadă, că reclamantul a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilele demolate.
De asemenea şi din notificarea trimisă către Primăria comunei Filipeştii de Pădure, rezultă că reclamantul a solicitat contravaloarea construcţiilor demolate (fila 3 dosar fond).
În atare situaţie, nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., instanţa pronunţându-se asupra cererilor cu care a fost învestită.
Reclamantul a făcut dovada, cu chitanţele de plată a impozitului că autorul său a avut în proprietate şi construcţii, ce au fost demolate, fiind astfel îndreptăţit la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
Şi cea de-a doua critică este nefondată.
În speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, nefiind vorba de terenuri al căror regim juridic să fie reglementat de Legea nr. 18/1991 a fondului funciar.
De altfel, recurenta nici nu poate formula o asemenea critică atâta timp cât Decizia recurată se referă doar la măsuri reparatorii pentru construcţii, iar apelul declarat de Primăria comunei Filipeştii de Pădure împotriva sentinţei a fost respins ca tardiv formulat.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, se va casa în parte Decizia recurată, în sensul înlăturării din dispozitivul deciziei a menţiunii privind admiterea acţiunii în contradictoriu cu recurenta-pârâtă.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria comunei Filipeştii de Pădure împotriva aceleiaşi decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei nr. 195 din 5 septembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează în parte Decizia, în sensul înlăturării din dispozitivul deciziei a menţiunii privind admiterea acţiunii în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria comunei Filipeştii de Pădure împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3410/2007. Civil. Legea 115/1996. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3324/2007. Civil → |
|---|
