ICCJ. Decizia nr. 3244/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3244
Dosar nr. 2721/107/200.
Şedinţa publică din 20 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Alba-Iulia sub nr. 2721/107/2006, Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a solicitat retragerea dreptului de liberă circulaţie a pârâtului S.M. pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Spania în baza unui acord de readmisie încheiat cu această ţară, fiind astfel aplicabile dispoziţiunile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată şi completată cu OG 5/2006.
Prin sentinţa nr. 1341/2006, Tribunalul Alba a admis acţiunea Direcţiei Generale de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi în consecinţă a dispus restrângerea dreptului de liberă circulaţie a pârâtului în toate statele membre ale Uniunii Europene până la data de 31 decembrie 2006 şi pe o perioadă de 1 an, începând cu data pronunţării sentinţei pe teritoriul Spaniei.
S-a reţinut în considerentele sentinţei că pârâtul a fost returnat din Spania, unde nu a putut justifica cu documentele deţinute dacă se află ca turist sau poate locui pe teritoriul acestui stat.
Instanţa a considerat în cauză incidente dispoziţiunile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 faţă de prevederea potrivit căreia „călătoriile efectuate într-unul sau mai multe state din spaţiul Schengen nu trebuie să depăşească 90 de zile pe parcursul unui semestru". Având în vedere prevederile art. 52 din Legea nr. 248/2005, instanţa a aplicat o sancţiune spre minimul prevăzut de lege, pentru statele membre ale Uniunii Europene, iar după 1 ianuarie 2007 sancţiunea vizează numai ţara din care intimatul a fost returnat.
Prin Decizia nr. 31/A din 22 ianuarie 2007 Curtea de Apel Alba-Iulia a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinţei civile nr. 1342 din 15 noiembrie 2006.
În motivarea soluţiei, Curtea apreciază că invocarea pentru prima oară în apel a Normei Europene, nu este admisibilă, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, care presupune ca instanţa superioară să se limiteze a cerceta cauza numai cu privire la motivele invocate în cererea de apel, pentru a da posibilitatea intimatului să-şi facă apărările în cunoştinţă de cauză.
În al doilea rând, se conchide că efectul devolutiv al apelului se restrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat în prima instanţă, controlul neputând avea în vedere alte pretenţii sau elemente care nu au format obiectul judecăţii şi aceasta cu atât mai mult cu cât parchetul nu a invocat în faţa instanţei de fond existenţa unei norme europene care reglementează dreptul de liberă circulaţie, care nici nu era aplicabilă la acel moment.
Pe fond, se motivează că în mod corect, potrivit legislaţiei în vigoare la data judecăţii în fond a cauzei, respectiv art. 38 lit. a) şi art. 52 din Legea nr. 248/2005 instanţa a limitat dreptul la liberă circulaţie în toate statele membre ale Uniunii Europene şi pe timp de 1 an în Spania, statul de pe teritoriul căruia a fost returnat.
Prin recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia împotriva deciziei nr. 31/A din 22 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Alba–Iulia, se invoca nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând din încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Se susţine că în mod eronat instanţa de apel a reţinut inadmisibilitatea aplicării normei europene, pe motiv că ar înfrânge efectul devolutiv al apelului.
În speţă, apelul declarat de parchet vizează o devoluţiune parţială privitoare la greşita restrângere a dreptului la liberă circulaţie după data de 31 decembrie 2006, în statul aparţinând Uniunii Europene, de unde cetăţeanul român a fost returnat, dispoziţiunile art. 52 din Legea nr. 248/2005 cu modificările ulterioare fiind aplicabile până la data aderării României la Uniunea Europeană în cazul returnării unui cetăţean al său. După 1 ianuarie 2007, cetăţenii români devenind cetăţeni ai Uniunii Europene beneficiază conform art. 18 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene, versiunea consolidată, de dreptul la libera circulaţie în statele Uniunii Europene.
Caracterul peremptoriu al excepţiei invocate de Ministerul Public duce la înlăturarea efectului devolutiv al apelului, nemaifiind necesară rejudecarea fondului.
Pe fond recurentul arată că dispoziţiunile art. 38 din Legea nr. 248/2006 sunt aplicabile doar până la 31 decembrie 2001 pentru statele ce fac parte din Uniunea Europeană şi după această dată, pentru statele care nu fac parte din Uniunea Europeană.
Recursul este întemeiat.
În speţă, apelul parchetului de pe lângă Tribunalul Alba- vizează greşita restrângere a dreptului de circulaţie după data de 31 decembrie 2006 în statul aparţinând Uniunii Europene, Spania de unde pârâtul-intimat S.M. a fost returnat.
Această excepţie legată de aplicarea imediată, prioritară şi directă a dreptului comunitar, fiind de ordine publică, poate fi invocată în temeiul art. 294 C. proc. civ. pct. 1 şi 2 şi în apel, neconstituind o cerere nouă în accepţiunea legii.
Caracterul peremptoriu al excepţiei invocate duce la înlăturarea efectului devolutiv al apelului, nemaifiind necesară rejudecarea fondului, fără a se aduce atingere dreptului la apărare a celorlalte părţi, de vreme ce, în această fază procesuală pot solicita probe noi, iar în lipsa părţilor instanţa poate amâna cauza, punându-le în vedere să-şi formuleze apărarea.
Pe bună dreptate, dispoziţiunile art. 52 din Legea nr. 248/2005 cu modificările ulterioare privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate au operat pentru statele din Uniunea Europeană până la aderarea României la Uniunii Europene, respectiv 31 decembrie 2006. După 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României în Uniunea Europeană, statutul cetăţenilor români s-a schimbat, aceştia devenind în temeiul art. 17 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene, versiunea consolidată, cetăţeni ai Uniunii Europene, beneficiari ai dreptului de liberă circulaţie în statele U.E. în aceleaşi condiţii ca toţi cetăţenii Uniunii Europene.
Cetăţenilor români le sunt aplicabile dispoziţiunile art. 12, art. 18, art. 40, art. 44 şi art. 52 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene precum şi Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, care conferă fiecărui cetăţean al Uniunii un drept fundamental şi individual de liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor, a condiţiilor prevăzute în tratat, precum şi a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia.
Condiţiile de şedere pentru o perioadă mai mare de 3 luni sunt reglementate de art. 7 şi urm. din directivă, iar dreptul de şedere permanentă este reglementat de art. 16.
Cazurile de restrângere a dreptului de şedere operează în temeiul art. 27 din Tratat, numai pentru motive de siguranţă, ordine şi sănătate publică, existând dispoziţii speciale de protecţie împotriva expulzării (art. 28) şi garanţiei procesuale, prin accesul la justiţie şi posibilitatea atacării hotărârilor pronunţate.
Dincolo de cazurile de restrângere a dreptului la libera circulaţie, care au un caracter expres şi limitativ, în temeiul art. 24 din tratat, operează principiul egalităţii de tratament de care beneficiază orice cetăţean al Uniunii în raport cu resortisanţii statului gazdă.
În contextul acestor reglementări, se poate concluziona că restrângerea dreptului de liberă circulaţie a cetăţenilor români în statele Uniunii Europene a operat până la 31 decembrie 2006, după care se aplică dreptul comunitar Dispoziţiunile art. 38 din Legea nr. 248/2005 rămân aplicabile doar în privinţa statelor care nu fac parte din Uniunea Europeană.
În speţă, Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin întâmpinarea depusă s-a opus admiterii recursului, susţinând în esenţă că S.M. fiind returnat din Spania în baza acordului de readmisie nu poate beneficia de dreptul de liberă circulaţie pe teritoriul acestui stat din Uniunea Europeană pe durata de un an stabilită de instanţă. Se afirmă că măsura returnării este de natură să facă dovada deplină că cetăţeanul român, S.M. nu a respectat condiţiile de intrare şi şedere în Spania în momentul verificărilor efectuate de autorităţile spaniole competente.
Într-adevăr, este posibil ca la data verificărilor când ţara noastră nu era membră a Uniunii Europene, S.M. să nu fi îndeplinit condiţiile de intrare şi şedere, impuse de tratatul de readmisie, or aceste condiţii s-au schimbat după 1 ianuarie 2007, operând din plin egalitatea de tratament de care se bucură orice cetăţean al uniunii în raport cu resortisanţii statului gazdă, prevăzută de art. 24 din Tratat.
Aplicarea sancţiunii de restrângere a dreptului la libera circulaţie a pârâtului-intimat S.M., după 31 decembrie 2006 pe simpla ipoteză neprobată de Ministerul Administraţiei şi Internelor cum că cetăţeanul român ar fi înfrânt cerinţele art. 7 şi art. 16 din tratat, privind condiţiile de şedere temporară pe o perioadă mai mare de 3 luni sau de şedere permanentă, nu se justifică, cu atât mult cu cât chiar Ministerul precizează în întâmpinare că autorităţile şi instanţele române nu au competenţa de a cenzura actele şi măsurile dispuse de autorităţile spaniole.
Faţă de aspectele expuse mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează ca în temeiul art. 314 C. proc. civ. să admită recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia împotriva deciziei nr. 31 din 22 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Alba-Iulia.
Casând Decizia şi sentinţa 1342 din 15 noiembrie 2006 a Tribunalului Alba, acţiunea formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor va fi admisă în parte, în sensul limitării dreptului de liberă circulaţie a pârâtului-intimat S.M. pe teritoriul statelor membre U.E. inclusiv în Spania, până la data de 31 decembrie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia împotriva deciziei nr. 31 din 22 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Alba-Iulia.
Casează Decizia precum şi sentinţa civilă nr. 1342 din 15 noiembrie 2006 a Tribunalului Alba, în sensul admiterii în parte a acţiunii formulate de reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte în limitarea dreptului de liberă circulaţie a pârâtului S.M. pe teritoriul statelor din U.E. inclusiv Spania până la data de 31 decembrie 2006.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3407/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3201/2007. Civil. Contestaţie la legea... → |
|---|
