ICCJ. Decizia nr. 3585/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3585
Dosar nr. 4603/1/200.
Şedinţa publică din 3 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă înregistrată la data de 6 februarie 2004 la Tribunalul Neamţ şi întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 reclamanta G.E. a chemat în judecată pe pârâtul primarul oraşului Bicaz solicitând anularea dispoziţiilor nr. 15 şi 16 din data de 13 ianuarie 2004 emise de acesta şi prin care i s-au respins notificările referitoare la măsuri reparatorii în echivalent pentru două imobile situate în oraşul Bicaz, deoarece nu a făcut dovada proprietăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 61 C din 16 februarie 2005 Tribunalul Neamţ a admis acţiunea şi a anulat dispoziţia nr. 15 din 13 ianuarie 2004, emisă de primarul oraşului Bicaz. A stabilit valoarea echivalentă a imobilului (casă şi teren) în sumă de 74.268.000 lei reprezentând diferenţă valorică între imobilele expropriate şi cele atribuite în limita căreia i se vor acorda, funcţie de opţiunea sa, acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
A anulat dispoziţia nr. 16 din 13 ianuarie 2004 emisă de primarul oraşului Bicaz, a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 1574 mp şi a stabilit ca valoare echivalentă a terenului suma de 12.723.233 lei reprezentând diferenţa valorică între imobilul expropriat şi cel atribuit în limita căreia i se vor acorda reclamantei în funcţie de opţiunea acesteia acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
A dispus trimiterea notificării nr. 38 din 27 septembrie 2001 la SC M.P. SA Bicaz ca unitate deţinătoare pentru soluţionarea cererii de restituire în natură a diferenţei de 1261 mp.
A obligat intimatul la plata sumei de 8.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, în baza probatoriului administrat, în esenţă, că imobilele au fost în proprietatea autorului reclamantei, de la care au fost expropriate, reclamanta având calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Cu privire la prima notificare, vizând imobilul casă şi teren, instanţa a reţinut că pentru imobilele acordate în schimb autorului reclamantei este necesar un echivalent valoric care a fost stabilit prin raport de expertiză.
Cu privire la terenul în suprafaţă de 3835 mp, care reprezintă diferenţa dintre fosta suprafaţă de 5175 mp şi terenul atribuit în schimb de 1340 mp, instanţa a stabilit prin raport de expertiză pentru suprafaţa de 1574 mp, imposibil de restituit, valoarea de 12.733.233 lei iar pentru diferenţa până la 3875 mp ocupată de SC M.P. SA a dispus trimiterea notificării către aceasta în calitatea de unitate deţinătoare.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. obligând pârâtul la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta şi pârâtul primarul oraşului Bicaz.
Pârâtul primarul oraşului Bicaz arată că reclamanta nu a anexat la notificare actele doveditoare şi nu se poate reţine o culpă procesuală pentru a fi obligat la cheltuieli de judecată, sarcina probei revine reclamantei.
Reclamanta critică hotărârea pentru cuantumul măsurilor reparatorii, al suprafeţei de teren care a reţinut că este cu 1000 mp mai puţin decât în realitate cât şi pentru cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite.
Prin Decizia civilă nr. 3 din 18 ianuarie 2006 Curtea de Apel Bacău a admis ambele apeluri, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a dispus trimiterea notificării către SC M.P. SA cu privire la 2261 mp în loc de 1261 mp şi a înlăturat obligaţia pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că, pârâtul nu poate fi obligat la cheltuieli de judecată deoarece reclamanta nu a depus toate actele anexă la notificare.
Cu privire la apelul reclamantei instanţa a reţinut că deşi s-a constatat dreptul reclamantei la restituire pentru o suprafaţă de 3835 mp, din care pentru suprafaţa de 1574 mp s-a stabilit cuantumul despăgubirilor, instanţa a dispus cu 1000 mp mai puţin, respectiv 1261 mp în loc de 2261 mp cât se cuvenea până la totalul de 3835 mp.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs.
Pârâtul primarul oraşului Bicaz a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului.
Sub un prim aspect recurenta critică Decizia pentru că instanţa nu a dispus retrocedarea în natură şi nu prin echivalent a suprafeţei de 1574 mp.
O altă critică se referă la cheltuielile de judecată, reclamanta invocând culpa procesuală a comisiei comunale reprezentată de primar, care, emiţând dispoziţiile nr. 15 şi 16 din 3 ianuarie 2004, a determinat-o să se adreseze instanţei.
Recursul nu este fondat şi pentru considerentele ce vor urma va fi respins ca atare.
Criticile recurentei urmează a fi încadrate în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că se invocă nesocotirea dispoziţiilor de drept material.
În mod cert, în contextul probator al cauzei, o expertiză tehnică reprezintă un mijloc de dovadă util pentru aflarea adevărului şi lămurirea situaţiei de fapt.
Din conţinutul rapoartelor de expertiză (filele 163-165), cu completări la filele 195 şi 181-184 dosar fond urmare obiecţiunilor reclamantei rezultă că suprafaţa de 1574 mp nu poate fi restituită în natură.
Astfel, potrivit schiţei anexă raportului de expertiză de la fila 164 dosar fond suprafaţa de teren de 1574 mp este ocupată după cum urmează: suprafaţa de 260 mp teren este ocupată de str. U. pe aliniamentul H 4 – H 3 – H 8 – H 4, suprafaţa de teren de 504 mp teren este ocupată de proprietăţile particulare aparţinând lui F.V. şi G.G. şi este delimitată pe schiţă prin culoarea verde, suprafaţa de 476 mp teren este ocupată de str. E., iar suprafaţa de 334 mp teren (268 mp plus 66 mp) este deţinută de F.V. şi traversată de o conductă de gaz metan.
Rezultă că terenul de 1574 mp nu poate fi restituit în natură.
Critica privind neacordarea cheltuielilor de judecată nu poate fi primită deoarece, aşa cum rezultă chiar din conţinutul cererii de chemare în judecată (fila 1 dosar fond), reclamanta arată că nu a depus la dosarul administrativ dovada proprietăţii.
Aşa fiind, deoarece nici una din critici nu este întemeiată, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G.E. împotriva deciziei nr. 3 din 18 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3748/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 342/2007. Civil → |
|---|
