ICCJ. Decizia nr. 342/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 342.
Dosar nr. 2936/107/200.
Şedinţa publică din 27 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1373 din 22 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia civilă, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte în contradictoriu cu pârâtul M.I. şi s-a dispus restrângerea dreptului la liberă circulaţie a pârâtului în toate statele membre ale Uniunii Europene până la data de 31 decembrie 2006 şi pe o perioadă de 1 an începând cu data pronunţării sentinţei pe teritoriul Franţei.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că intimatul a fost readmis pe teritoriul României deoarece a încălcat flagrant condiţiile pe care cetăţenii români trebuie să le îndeplinească pentru a călători în spaţiul Schengen şi anume că o călătorie nu trebuie să depăşească 90 de zile pe parcursul unui semestru.
La soluţionarea cauzei s-au avut în vedere dispoziţiile art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinţei primei instanţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 35/A din 22 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
În motivarea deciziei de apel s-a reţinut că invocarea pentru prima dată în dosarul de apel a unei directive europene nu este admisibilă, întrucât instanţa de apel trebuie să cerceteze cauza numai cu privire la motivele indicate în cererea de apel.
Pe de altă parte, apelantul nu a invocat în faţa instanţei de fond existenţa unei directive europene astfel că invocarea direct în apel este inadmisibilă din punct de vedere procedural.
În situaţia în care apelantul considera că dispoziţiile acestei legi sunt neconstituţionale, avea deschisă o altă cale procedurală.
Împotriva deciziei de apel a declarat recurs apelantul, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
După data de 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, statutul cetăţenilor români s-a schimbat, aceştia devenind conform art. 17 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene cetăţeni ai Uniunii Europene şi beneficiază de dreptul la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene în aceleaşi condiţii ca toţi ceilalţi cetăţeni ai Uniunii Europene.
În condiţiile în care aderarea României la Uniunea Europeană a intervenit după soluţionarea cauzei în primă instanţă, era necesar ca dreptul comunitar să se aplice imediat.
Fiind o chestiune de ordine publică, putea fi invocată în apel, neconstituind o cerere nouă în accepţiunea art. 294 C. proc. civ.
2. În ceea ce priveşte motivarea instanţei de apel privind calea de urmat pentru constatarea neconstituţionalităţii Legii nr. 248/2005 se arată că aceasta este fără suport.
După aderarea României la Uniunea Europeană, principiile priorităţii dreptului comunitar şi aplicabilităţii fac inoperante orice reguli contrare de drept naţional.
3. Apelantul invocă în cadrul criticii prevederile Directivei 2004/38/CE, arătând cazurile limitativ prevăzute de normele comunitare în care se poate restrânge dreptul la şedere pentru orice cetăţean al Uniunii.
Înalta Curte urmează să admită recursul şi să caseze Decizia de apel, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi Curte, pentru motivele care vor fi arătate în continuare:
1. În mod greşit instanţa de apel a soluţionat cauza din perspectiva Legii nr. 248/2005, fără a avea în vedere şi apărările invocate de apelant privind normele comunitare.
S-a reţinut că normele comunitare au fost invocate pentru prima dată în apel fără să fie invocate în faţa primei instanţe, ceea ce este inadmisibil din perspectiva art. 294 C. proc. civ.
Instanţa de apel omite însă faptul că sentinţa primei instanţe s-a pronunţat la data de 22 noiembrie 2006, dată la care România nu aderase la Uniunea Europeană şi până la care, prin urmare, nu se puteau invoca normele comunitare.
În urma aderării României la Uniunea Europeană, dreptul comunitar devine imediat aplicabil ca ordine juridică integrată în ordinea internă de drept a statelor membre.
În aceste condiţii, determinate de aderarea la Uniunea Europeană şi de efectul imediat al integrării normelor comunitare în dreptul intern, în mod greşit instanţa de apel a analizat apărările formulate de către apelant din perspectiva art. 294 C. proc. civ.
Într-adevăr, textul procedural arătat sancţionează schimbarea calităţii părţilor, cauzei sau obiectului cererii de chemare în judecată, precum şi formularea de cereri noi, dar această dispoziţie este înlăturată în cazul în speţă de efectele imediate ale aderării României la Uniunea Europeană, inclusiv sub aspectul integrării normelor de drept comunitar.
Pentru aplicarea însă a normei de drept incidente, instanţele sunt obligate să analizeze dacă persoanelor în cauză le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul comunitar şi să examineze faptele şi măsura cerută prin prisma raportului de proporţionalitate consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Constatând, prin urmare, că instanţa de apel nu a intrat în cercetarea fondului cauzei printr-o greşită apreciere a incidenţei în cauză a art. 294 C. proc. civ., din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
2. În ceea ce priveşte motivarea instanţei de apel referitoare la calea de atac pentru constatarea neconstituţionalităţii Legii nr. 248/2005, Înalta Curte constată că analiza cauzei trebuia extinsă de către instanţă, prin prisma celor arătate mai sus, şi faţă de dreptul comunitar.
3. Ultima critică urmează a nu fi analizată de Curte, întrucât soluţionarea de către instanţa de recurs a cauzei, prin prisma celor arătate mai sus, nu poate avea loc decât cu privarea părţii de un grad de jurisdicţie.
Constatând, prin urmare, că este fondat recursul în limitele arătate mai sus, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor legale incidente şi să dispună în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, împotriva deciziei 35 A din 22 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Curte de Apel.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3585/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3325/2007. Civil → |
|---|
