ICCJ. Decizia nr. 4137/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4137
Dosar nr. 3581/90/200.
Şedinţa publică din 22 mai 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă a reţinut următoarele:
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 436 din 22 iunie 2006 pronunţată în dosarul nr. 1639/2006, a admis cererea reclamantei Direcţia Generală de Paşapoarte de a se dispune restrângerea dreptului la liberă circulaţie a pârâtului P.N. pe o perioadă de 3 ani pe teritoriul celor 25 de state membre ale Uniunii Europene cu excepţia celor pentru care face dovada că are drept de intrare.
La pronunţarea hotărârii instanţa a avut în vedere şi faptul că pârâtul a ieşit din România la 17 noiembrie 2005 în baza paşaportului românesc, a tranzitat Ungaria şi România ajungând în Italia, unde a făcut rost de un act de identitate italian. în baza acestui act fals privind identitatea a plecat în Franţa şi apoi în Anglia unde a fost depistat de autorităţile engleze la 6 februarie 2006, dispunându-se returnarea sa în ţară.
Faţă de situaţia de fapt reţinută instanţa a aplicat dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Sentinţa a fost desfiinţată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, urmare a admiterii apelului declarat de pârât prin Decizia nr. 104/A din 16 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Din considerentele deciziei rezultă că prima instanţă a soluţionat cauza cu încălcarea dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ. care stabilesc obligaţia judecătorului de a hotărî asupra unei cereri numai după prealabilă citare sau înfăţişare a părţilor, deoarece pârâtul a fost citat la o altă adresă decât cea de domiciliu.
În contra deciziei a declarat recurs reclamanta invocând împrejurarea că pârâtul figurează şi în prezent în evidenţele de specialitate cu adresa menţionată în cererea de chemare în judecată, domiciliu indicat şi în declaraţia dată la punctul de trecere a frontierei, astfel încât pârâtul nu îşi poate invoca propria culpă.
Critica formulată, neîncadrată de recurent în drept, urmează să fie analizată de instanţă, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că se invocă încălcarea unei dispoziţii de procedură.
Recursul este nefondat.
Înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face, potrivit legii, art. 90 alin. (1) C. proc. civ., la domiciliul sau reşedinţa celui citat. Această dispoziţie trebuie înţeleasă în sensul că atunci când partea, în afară de domiciliu are şi o reşedinţă, unde în fapt locuieşte, ea trebuie să fie citată la reşedinţă deoarece citarea are drept scop încunoştiinţarea părţi despre existenţa procesului, pentru care să se poată prezenta şi să-şi facă apărările pe care le consideră necesare.
În cauza de faţă pârâtul a locuit efectiv, încă din anul 2000 în comuna Dănicei astfel cum rezultă din adeverinţa nr. 579 din 26 februarie 2007 emisă de Primăria comunei Dănicei.
Drept urmare s-a dovedit că intimatul a locuit efectiv la acea reşedinţă şi că locuirea, în ce priveşte durata, a fost suficient de mare şi a avut un caracter de continuitate.
Într-o atare situaţie a dispune citarea părţii doar la domiciliul aflat în evidenţele oficiale ar însemna că partea nu ia cunoştinţă de existenţa procesului, cu încălcarea dreptului de a-şi formula apărări.
Pentru considerentele arătate, instanţa reţine că în apel au aplicate corespunzător dispoziţiile procesuale, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 104 A din 16 martie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4193/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 414/2007. Civil → |
|---|
