ICCJ. Decizia nr. 4193/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4193
Dosar nr.4410/40/200.
Şedinţa publică din 24 mai 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1305 din 20 septembrie 2006, Tribunalul Botoşani a admis în parte plângerea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de reclamanta G.A. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Botoşani şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
A anulat dispoziţia nr. 1721 din 12 mai 2005, emisă de primarul municipiului Botoşani şi a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 2.097 mp teren intravilan, identificat în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză prin punctele 11,12,13,14,15,16,17,67,41,47,21.
A respins ca rămasă fără obiect, prin emiterea dispoziţiei primarului municipiului Botoşani nr. 1084 din 31 martie 2006, plângerea ce vizează acordarea de despăgubiri pentru imobilul-clădire, situat în Botoşani.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a contestat legalitatea dispoziţiei nr. 1721 din 12 mai 2005, emisă de Primarul municipiului Botoşani şi a solicitat în contradictoriu şi cu Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice restituirea în natură a suprafeţei de 2097 mp teren situat în municipiul Botoşani, împreună cu acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc pentru casa demolată.
Tribunalul a mai reţinut că, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 268 din 18 februarie 1913 de Tribunalul judeţului Botoşani, M.C.B.C. a dobândit în proprietate imobilul „casă cu loc şi atenanse", situată în str. L., colţ cu C.N. din municipiul Botoşani, cu o suprafaţă totală de circa 3000 mp teren.
Imobilul construcţie a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, iar terenul aferent a constituit obiectul Decretului de expropriere nr. 137 din 19 mai 1987, parte din acesta, în suprafaţă de 2097 mp, fiind identificat în raportul de expertiză topografică.
M.C. a avut ca fiică pe B.E., care a avut ca fiică pe E.A., căsătorită G., pe care o moşteneşte direct, ca descendent de gradul I reclamanta G.A., conform certificatului de moştenitor nr. 449 din 19 noiembrie 1997.
Având în vedere că, pe de o parte, reclamanta a primit teren în compensare în echivalent, conform dispoziţiei nr. 8034 din 31 mai 2004 şi nr. 5650 din 25 septembrie 2002 rămânând neacoperit teren în suprafaţă de 2097 mp, iar, pe de altă parte, terenul respectiv, identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză este restituibil în natură, conform art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, tribunalul a dispus restituirea în natură a terenului solicitat.
În ceea ce priveşte imobilele construcţii pentru care reclamanta este îndrituită la măsuri reparatorii, tribunalul a constatat că plângerea acesteia a rămas fără obiect, câtă vreme construcţiile fiind demolate, s-a emis dispoziţia nr. 1084 din 31 martie 2006 de propunere de acordare de despăgubiri în condiţiile nou introduse prin Legea nr. 247/2005.
Apelul declarat de Primăria municipiului Botoşani a fost respins prin Decizia civilă nr. 4 din 10 ianuarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Suceava.
Curtea de apel a constatat că, din raportul de expertiză, a rezultat că pe terenul în suprafaţă de 2097 mp, se află două construcţii notate CI şi C2, care însumează o suprafaţă construită de 450 mp teren. Prezentând detaliat aceste construcţii, expertul a arătat că este vorba despre două blocuri aflate în stadii diferite de execuţie, respectiv CI este doar în fază de fundaţie, iar C2 este doar în fază de construcţie a structurii de rezistenţă a parterului, fiind turnat şi planşeul.
Din autorizaţia de construire nr. 374 din 25 august 1995 rezultă că aceasta a fost valabilă doar 12 luni de la data eliberării ei, prevăzându-se expres că nerespectarea prevederilor autorizaţiei atrage pierderea valabilităţii acesteia. De asemenea, în cuprinsul autorizaţiei s-a prevăzut un termen de execuţie a lucrărilor ce nu putea depăşi 18 luni.
De la data emiterii autorizaţiei, 25 august 1995, şi până în prezent s-au executat doar lucrările evidenţiate de expert şi expuse mai sus, orice activitate cu privire la cele două „construcţii" fiind sistată din anul 1996.
Cum reclamanta a dovedit că este persoană îndreptăţită la restituire şi în condiţiile în care lucrările de construcţie au fost abandonate de mai bine de 10 ani, apelul a fost respins ca ne fundat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Primăria municipiului Botoşani.
Fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., recurenta a arătat că suprafaţa de 2097 mp teren nu poate fi restituită în natură, deoarece pe aceasta se află 2 construcţii în faze diferite de execuţie.
Prin HG nr. 1070/2004, s-a aprobat trecerea imobilului din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul privat al municipiului Botoşani şi în administrarea Consiliului local al municipiului Botoşani, iar blocurile sunt incluse ca obiective de investiţii ale ANL.
Soluţia instanţei de apel a încălcat dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Terenul solicitat de reclamantă, aşa cum au reţinut ambele instanţe, a fost expropriat prin Decretul nr. 137 din 19 mai 1987. In această situaţie, regimul juridic al imobilului, teren este guvernat de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2007.
Or, potrivit alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcţiile rămase, iar pentru construcţiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent iar potrivit alin. (3), în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
Prin urmare, conform acestor dispoziţii legale, interpretate coroborat, în situaţia terenurilor ocupate de construcţii demolate după data preluării, persoana îndreptăţită are dreptul la restituirea în natură atunci când construcţiile noi nu au fost edificate în condiţiile art. 11 alin. (3) din legea nr. 10/2001.
Aşa cum rezultă din actele dosarului şi cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, pe terenul reclamantului s-a început în anul 1995 construcţia a două blocuri, în baza autorizaţiei de construcţie eliberată la 25 august 1995, care prevedea că durata de executare a lucrărilor nu putea depăşi 18 luni, dar lucrările au fost abandonate.
În această situaţie, nefăcându-se dovada că ar exista construcţii autorizate sau că terenul ar fi grevat de lucrări de utilitate publică ori servituti, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, în cauză este lipsit de relevanţă faptul că imobilul a primit regimul juridic de bun proprietate privată a municipiului Botoşani nu prezintă nici o relevanţă din punctul de vedere al aplicării Legii nr. 10/2001, care nu face nici o distincţie după cum bunul este în domeniul public sau privat.
Obiectul de reglementare al legii speciale se regăseşte în dispoziţiile de strictă interpretare ale art. 2 din Legea nr. 10/2001 şi vizează doar bunurile care, în înţelesul legii, au fost preluate în mod abuziv. Nici o prevedere a legii nu exclude de la restituire bunurile care se află în domeniul privat al localităţilor.
Prin urmare, recursul pârâtei se va privi ca nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
Faţă de dispoziţiile art. 272 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Botoşani împotriva deciziei nr. 4 din 10 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Obligă recurenta la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă G.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4143/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4137/2007. Civil → |
|---|
