ICCJ. Decizia nr. 414/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 414.
Dosar nr. 24300/3/200.
Şedinţa publică din 22 mai 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. constată următoarele:
Reclamanta B.E., la 4 iulie 2006, a chemat în judecată pe pârâtul Primarul General al municipiului Bucureşti pentru anularea dispoziţiei nr. 5687 din 2 mai 2006 emisă de aceasta.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1054 din 7 septembrie 2006 a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin Dispoziţia 8687/2006 Primăria municipiului Bucureşti s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentele vândute în temeiul Legea nr. 112/1995 (contract vânzare-cumpărare nr. 587 şi 586 din 1996) situate în Bucureşti constatându-se ca persoanele îndreptăţite G.A., B.E. şi P.F. au dreptul numai la despăgubiri, imobilul fiind înstrăinat în condiţiile Legea nr. 112/1995.
S-a constatat că reclamanta şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită, calitate recunoscută de altfel de Primăria care i-a admis notificarea.
Cât priveşte legalitatea restituirii prin echivalent, instanţa a constatat că măsura, în raport de soluţiile oferite de Legea nr. 10/2001, este legală şi temeinică.
S-a constatat că ap. 2 de la etajul 1 şi, respectiv, ap.1 de la parter şi terenul în suprafaţă de 114,39 mp au fost vândute în temeiul Legea nr. 112/1995 în anul 1996, iar potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor vândute cu respectarea Legea nr. 112/1995, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Aceste măsuri se acordă sau se propun, după caz, prin dispoziţia motivată a primarului.
Instanţa a constatat aşadar că sunt irelevante criticile contestatoare aduse dispoziţiei primarului câtă vreme soluţia corectă, acordarea de despăgubiri, a fost adoptată în soluţionarea notificării.
Curtea de apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 246 A din 15 decembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului.
Pentru a motiva această soluţie Curtea de apel a reţinut că Tribunalul a rezolvat corect contestaţia constatând că în cauză reclamantei i se cuvin numai măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piaţă corespunzătoare întregului imobil (teren şi construcţii), stabilite potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Art. 20 alin. (2) este aplicabil în raport de faptul că imobilul a fost înstrăinat în temeiul Legea nr. 112/1995, prin contracte care nu au fost invalidate.
S-a mai apreciat că reclamanta nu a fost invitată la dezbaterile organului de conducere şi nu a semnat procesul-verbal încheiat de comisie, acesteia nu i s-a produs nici o vătămare, soluţia dată notificării ei fiind cea oferită de lege pentru situaţia de fapt adusă judecăţii.
Împotriva acestei decizii a declarat în termen legal recurs reclamanta care în esenţă a invocat în fapt împrejurarea că nici Legea nr. 10/2001 nici Legea nr. 112/1995 nu respectă principiul universal al dreptului civil cu privire la dreptul de proprietate, un drept consfinţit de Constituţie şi că aceste legi încalcă principiul restitutio in integrum al bunurilor preluate abuziv.
S-a mai criticat modul în care se sancţionează în dreptul românesc vânzarea lucrului altuia ceea ce s-a întâmplat şi cu bunul revendicat care a fost luat în mod abuziv din patrimoniul foştilor proprietari şi apoi vândut în temeiul Legea nr. 112/1995.
Recurenta a mai arătat că deşi a invocat mai multe nelegalităţi în îndeplinirea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, Curtea de apel nu le-a luat în considerare reţinând că nu s-a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare, apreciere care încalcă principiul respectării dispoziţiilor legale.
Recursul nu a fost motivat în drept, însă se constată că unele critici formulate în fapt de pot încadra în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul declarat de reclamantă este nefondat şi se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Primăria municipiului Bucureşti a soluţionat prin dispoziţia nr. 5678 din 2 mai 2006 trei notificări prin care G.A., B.E. şi P.F. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950.
Notificările au fost introduse în temeiul Legea nr. 10/2001 la data de 21 mai 2001.
Comisia a constatat că nu este posibilă restituirea în natură, apartamentele fiind vândute în temeiul Legea nr. 112/1995 în anul 1996 şi ca urmare s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentele vândute şi teren de 116,39 mp.
Legea 10/2001 instituie în art. 9 principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent.
Cu toate acestea, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale [art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001].
Art. 26 din lege indică precis soluţia pe care deţinătorul bunului sau entitatea investită potrivit legii este obligat să o dea în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă.
Ca urmare, în mod corect instanţele au constatat că dispoziţia primarului general al municipiului Bucureşti este legală şi temeinică, criticile reclamantei referitoare la nerestituirea în natură fiind nefondate. La restituirea în natură se opune titlul dobândit în temeiul unei dispoziţii legale, titlu care îşi produce efecte, nefiind invalidat.
Nici criticile referitoare la unele neregularităţi în desfăşurarea procedurii administrative nu au putut fi primite faţă de împrejurarea că faţă de elementele de fapt deduse judecăţii, se impunea o singură soluţie legală, aceea adoptată de Comisia pentru aplicarea Legii 10/2001, restituire prin echivalent.
Criticile aduse legislaţiei în vigoare exced cauzei deduse judecăţii.
Se constată aşadar că instanţele au aplicat corect legea, confirmând soluţia dată prin dispoziţie, notificării petiţionarei.
Constatând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar criticile privind măsurile legislative în vigoare neîncadrându-se în nici unul din motivele de recurs expres prevăzute în art. 304 C. proc. civ. Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.P.E. împotriva deciziei nr. 246 A din 15 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4137/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4089/2007. Civil → |
|---|
