ICCJ. Decizia nr. 4291/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4291
Dosar nr. 1486/3/2007
Şedinţa publică din 28 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 17 ianuarie 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a chemat în judecată pe pârâtul T.N.G. solicitând restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a acestuia, în Franţa pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acţiunii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/205, reclamanta a arătat că la data de 11 noiembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Franţa în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin HG nr. 278/1994 pentru şedere ilegală.
Prin sentinţa nr. 113 din data de 22 ianuarie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondată acţiunea, cu motivarea că returnarea pârâtului din Franţa, în baza unui Acord încheiat între România şi această ţară, privind readmisia persoanelor aflate într-o situaţie ilegală, nu reprezintă o împrejurare de natură a justifica persistenţa unei ingerinţe atât de semnificative în îngrădirea libertăţii de circulaţie a pârâtului.
S-a apreciat că restrângerea dreptului la liberă circulaţie contravine flagrant drepturilor prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie.
Împotriva sentinţei tribunalului au declarat apel Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Astfel, reclamanta a criticat legalitatea hotărârii Tribunalului Bucureşti arătând că instanţa a respins cererea de chemare în judecată, cu încălcarea unor reguli stabilite pentru şederea legală pe teritoriul altor ţări, nesocotind condiţiile legale de intrare şi şedere pe teritoriul unor state membre ale Uniunii Europeane.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a declarat apel, a formulat critici privind nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei de fond şi a învederat că dreptul la liberă circulaţie are corelativ şi o serie de obligaţii referitoare la respectarea regulilor stabilite de legislaţia ţării respective, încălcate de pârât.
Apelantele au solicitat anularea apelurilor, schimbarea sentinţei Tribunalului Bucureşti şi admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul restrângerii dreptului la liberă circulaţie a pârâtului.
Prin Decizia nr. 189/A din 26 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nefondate apelurile, păstrând soluţia şi motivarea instanţei de fond.
Decizia din apel a făcut obiectul recursului declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului şi Administraţiei şi Internelor, prin care aceasta a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
S-a susţinut că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi că, în temeiul art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, acţiunea trebuia admisă.
Recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.
Rezultă, din dispoziţia legală enunţată, că instanţa poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie numai în condiţiile şi cu privire la persoanele amintite, în funcţie de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu cele din Directiva Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, iar condiţiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulaţie se referă la asigurarea securităţii naţionale, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea libertăţilor altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulaţie ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să respecte principiul proporţionalităţii întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
Din actele dosarului rezultă doar că pârâtul a fost returnat, la data de 11 noiembrie 2001, din Franţa.
Nu a fost depusă la dosar nici o dovadă că pârâtul prin activitatea pe care a desfăşurat-o sau urma să o desfăşoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi statul din care a fost returnată.
Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanţa de apel, a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005 atunci când a confirmat sentinţa primei instanţe prin care a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 189/A din 26 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 459/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5160/2007. Civil → |
|---|
