ICCJ. Decizia nr. 4438/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4438
Dosar nr. 568/39/200.
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Deliberând asupra recursului de faţă în condiţiile art. 256 C. proc. civ. din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 26 iulie 2005 reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Suceava, pentru restituirea suprafeţei de teren de 2.130 mp, situat în Suceava, şi care i-a fost expropriată prin Decretul nr. 346 din 15 aprilie 1967.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că acest teren l-a moştenit de la mătuşa sa iar în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001 Primăria a considerat necesar să-l despăgubească cu o sumă de bani pentru 1.282 mp în loc de 2130 mp cât s-a expropriat.
Tribunalul Suceava prin sentinţa civilă nr. 289 din 25 mai 2005 a respins acţiunea ca nefondată.
În motivarea acestei hotărâri instanţa a reţinut că prin notificarea nr. 13 din 25 iunie 2001 reclamantul a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a unui teren de 2130 mp. Urmare negocierii dintre reclamant şi Comisia Internă pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 s-a încheiat un proces-verbal la 10 februarie 2005 din care rezultă că reclamantul a fost de acord cu modalitatea de despăgubire optând pentru titluri de valoare nominală.
S-au considerat, aşadar nefondate pretenţiile reclamantului care a semnat procesul-verbal de negociere.
Curtea de Apel Suceava prin Decizia civilă nr. 283 din 24 noiembrie 2006 a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat sentinţa civilă a Tribunalului Suceava în sensul că a admis acţiunea, a desfiinţat în parte dispoziţia de restituire şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent nr. 13 din 13 ianuarie 2005, modificând conţinutul art. 4. A fost obligată pârâta să acorde măsuri reparatorii prin echivalent reclamantului pentru suprafaţa de 1813 mp în loc de 1282 mp.
În motivarea acestei hotărâri Curtea de apel a reţinut următoarele:
Mătuşa reclamantului, S.D., a avut în proprietate o suprafaţă de teren de 2130 mp cumpărată în 1942 şi transmisă, prin moştenire, de către soţul ei, L. a lui I.S. (conform certificatului de moştenitor nr. 395/1996).
Această suprafaţă de teren a fost expropriată din proprietatea D.S. prin Decretul nr. 346/1967 în scopul construirii unor blocuri de locuinţe.
Astăzi pe acest teren, aflat pe str. S. există blocul de locuinţe 4 şi spaţii verzi în jurul acestuia.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză s-a constatat că suprafaţa de teren expropriată, de 2130 mp este identică cu p.f. 46/12 nou formată prin divizarea p.f. 46/9 conform planului de situaţie întocmit de Primăria Vaslui în anul 1967, această parcelă apare înscrisă în favoarea Statului Român în C.F. 2244 Suceava cu precizarea că parcela 46/9 de 367 mp a rămas în proprietatea autoarei reclamantului.
S-a mai reţinut că în prezent reclamantul deţine, împreună cu tatăl său, suprafaţa de 848 mp, dispusă în 3 parcele: suprafaţa de 628 mp identică cu parcela 1450 din C.F. 6454 (constituită printr-un titlu de proprietate nr. 212 în anul 1993); suprafaţa de 100 mp identică cu parcela 2156 din C.F. 3752 construită prin titlul de proprietate 213 în anul 1993 şi, respectiv suprafaţa de 120 mp identică cu p.f. 46/9 înscrisă în C.F. 1287 Suceava care a făcut obiectul Dispoziţiei de restituire nr. 13/2005 emisă de Primăria municipiului Suceava.
S-a reţinut că reclamantului i s-a restituit în temeiul Legii nr. 18/1991 parcela de 120 mp şi parte din parcela de 198 mp, rămânând nerestituită o diferenţă de 1813 mp (cea în litigiu) care era menţionată în configurarea veche.
Acţiunea s-a considerat aşadar întemeiată având în vedere art. 4 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 şi art. 16 pct. 1 din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei decizii pârâta Primăria municipiului Suceava a declarat recursul în termen legal invocând în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În fapt, în esenţă recurenta a arătat că în mod corect Tribunalul a respins acţiunea reclamantului pentru că acesta a fost de acord cu suprafaţa de teren ce s-a restituit prin echivalent.
S-a criticat faptul că deşi expertul a reţinut că suprafeţele ce i-au fost restituite reclamantului prin titlul de proprietate nr. 212/1993 au făcut parte din suprafaţa de 2130 mp expropriată, instanţa în mod greşit a reţinut contrariul şi a stabilit neîntemeiat că reclamantul ar avea dreptul la o suprafaţă de teren mai mare decât cea luată în calcul prin Dispoziţia nr. 13 din 12 ianuarie 2005.
Recursul este neîntemeiat şi se va respinge pentru considerentele ce urmează:
Conform actului de vânzare-cumpărare (la fila 16 în dosarul de apel) care reprezintă titlul pentru terenul revendicat, s-a cumpărat imobilul din C.F./1287 format din parcela cu clădire nr. 1450 (cu casa nr. 1456) şi parcela 46/9 grădină, identică cu imobilul situat în str. G.V. nr. 4.
Parcela nr. 49/9 s-a divizat în două parcele nr. 46/9 şi nr. 46/12 (fila 17 în dosarul de apel).
Din anexa la decretul de expropriere (fila 22 dosar de fond) rezultă că s-a expropriat numai parcela 46/12 în suprafaţă de 2130 mp.
Expertiza efectuată în faza apelului a identificat parcela cu nr. 46/12 expropriată şi împrejurarea că din aceasta s-au reconstituit reclamantului, cu titlu de proprietate nr. 212/1993, suprafaţa de 317 mp. Această suprafaţă a fost identificată ca făcând parte şi din terenul pentru care s-au propus despăgubiri în echivalent.
Ca urmare în mod corect instanţa de apel a constatat că reclamantului i se cuvine să i se restituie restul de 1813 mp din suprafaţa totală expropriată de 2130 mp.
De altfel şi recurentul susţine aceeaşi idee că titlul nr. 212/1993 priveşte o suprafaţă de teren care a făcut parte din suprafaţa de 2130 mp. Instanţa a reţinut şi ea acelaşi lucru şi în mod logic, constatând că reclamantul din 2130 mp posedă deja o suprafaţă de 317 mp, a dispus ca pentru diferenţa de 1813 mp teren care nu este liber ci afectat de un bloc de locuinţe şi spaţii verzi, să fie despăgubit prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Înalta Curte a fost investită numai cu recursul pârâtului.
Deşi intimatul-reclamant în nota depusă la dosar cu titlu de observaţii (la pag. 8) susţine că a declarat un recurs împotriva deciziei nr. 283/2006 curţii de apel, din examinarea dosarului se constată că în cauză Decizia nr. 283 din 24 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava a fost atacată cu recurs numai de pârâta Primăria municipiului Bucureşti. În acest sens se consemnează şi în adresa nr. 568/39/2006 din 15 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Suceava care înaintează dosarul, conţinând 81 file, spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie împreună cu recursul declarat de Municipiul Suceava prin primar.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul municipiul Suceava prin primar împotriva deciziei nr. 283 din 24 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4437/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 447/2007. Civil → |
|---|
