ICCJ. Decizia nr. 4482/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4482
Dosar nr. 4022/54/200.
Şedinţa publică din 1 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 octombrie 2004 reclamanţii V.A. şi V.I. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria municipiului Târgu Jiu, Statul Român prin Ministerul Finanţelor, D.G.F.P. Gorj şi Consiliul Local Târgu Jiu, solicitând obligarea pârâţilor la plata sumei de 5 miliarde lei cu titlu de măsuri reparatorii pentru o casă de locuit, situată în Târgu Jiu, precum şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1728 mp, ce a constituit grădina casei, în caz contrar despăgubirea cu contravaloarea terenului la preţul de circulaţie.
În motivarea cererii, reclamanţii au susţinut că sunt unicii moştenitori ai autorului V.I., decedat la data de 14 mai 1987, calitate în care au notificat Primăria municipiului Târgu Jiu pentru acordarea de despăgubiri băneşti, privind imobilul casă de locuit şi teren de 1728mp, situate în Târgu Jiu, bunuri ce au aparţinut antecesorului lor şi care au fost expropriate de stat în baza Decretului nr. 429 din 30 noiembrie 1978.
Au mai arătat că imobilul casă de locuit a fost demolat iar terenul este liber, nefiind afectat utilităţii publice, aşa încât în mod greşit le-a fost refuzată recunoaşterea dreptului subiectiv invocat.
Prin sentinţa civilă nr. 674 din 22 decembrie 2005 a Tribunalului Gorj, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţi şi modificată dispoziţia nr. 3339 din 9 iunie 2005 emisă de pârâtul Primarul municipiului Târgu Jiu, în sensul că reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent în valoare de 4.079.368.806 lei, reprezentând valoarea terenului de 1728 mp în loc de 2.342.651.000 lei şi la 1.200.000.000 lei (120.000 RON), reprezentând contravaloarea imobilului demolat în loc de 74.760.000 lei.
A fost respinsă acţiunea faţă de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi D.G.F.P. Gorj pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în condiţiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001.
S-a reţinut ca neîntemeiată cererea de restituire în natură a terenului, dat fiind afectaţiunea acestuia, care-l face impropriu restituirii în natură.
Este însă întemeiată cererea de majorare a cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent, sens în care s-a reţinut că potrivit art. 10 pct. 6 din Legea nr. 10/2001, valoarea corespunzătoare a construcţiilor preluate în mod abuziv şi demolate, se stabileşte potrivit valorii de piaţă la data soluţionării notificării, sens în care s-a dispus prin hotărârea instanţei.
Apelurile declarate de reclamanţi şi pârâţi au fost soluţionate prin Decizia nr. 750 din 12 octombrie 2006 a Curţii de Apel Craiova în sensul admiterii căii de atac exercitate de reclamanţi şi pârâţii Primăria municipiului Târgu Jiu, primarul municipiului Târgu Jiu şi Consiliul Local Târgu Jiu şi respingerii a celei declarate de pârâta Direcţia de Sănătate Publică Gorj.
A fost schimbată sentinţa şi admisă în parte acţiunea reclamanţilor şi anulată dispoziţia nr. 339 din 9 iunie 2005 emisă de Primarul municipiului Târgu Jiu.
S-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a suprafeţelor de 263 mp şi 377 mp (total 640 mp) situate în Târgu Jiu, identificate potrivit raportului de expertiză întocmit de expert N.P.
S-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent pentru diferenţa de 1088 mp teren.
S-a reţinut că, în mod greşit prima instanţă nu a dat eficienţă principiului restituirii în natură, principiu reconfirmat şi prin dispoziţiile înscrise în art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001 deşi din lucrările cauzei rezultă aplicabilitatea acestuia, sens în care s-a dispus prin hotărârea acestei instanţe.
Faţă de pârâtul Statul Român acţiunea a fost admisă, însă, numai pentru opozabilitate, având în vedere modalitatea de soluţionare a cererii reclamanţilor privind porţiunea de 377 mp, teren ce apare în inventarul domeniului public al Primăriei municipiului Târgu Jiu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta D.G.F.P. Gorj, precum şi pârâţii primarul municipiului Târgu Jiu, Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu şi Primăria municipiului Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea recursului său, încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta D.G.F.P. Gorj a susţinut că răspunderea statului în categoria de litigii dedusă judecăţii poate fi antrenată doar în cazurile limitativ şi expres prevăzute de Legea nr. 10/2001, în care nu se încadrează şi cauza de faţă.
Recurentele-pârâte Primăria municipiului Târgu Jiu, Primarul municipiului Târgu Jiu şi Consiliul Local Târgu Jiu au arătat că instanţele au încălcat prevederile art. 132 C. proc. civ. şi că, în mod greşit acestea au stabilit cuantumul măsurilor reparatorii cuvenite reclamanţilor, deşi legea specială modificată prin Legea nr. 247/2005 prevede o procedură specială, care stabileşte că modalitatea şi cuantumul despăgubirilor sunt atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Greşit au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată, întrucât în cauză nu se impunea efectuarea expertizei tehnice dispuse de instanţă, aşa încât nu trebuia achitat onorariul de expert la plata căruia au fost obligate.
Au mai arătat că, greşit s-a dispus restituirea suprafeţei de 377 mp teren întrucât apartenenţa acesteia la domeniul public al localităţii a fost pe deplin dovedită, pe acesta fiind amenajate platforme betonate, trotuare etc, motiv pentru care, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, urmează a se constata dreptul reclamanţilor doar la despăgubiri prin echivalent.
Calea de atac a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii, se constată următoarele;
Potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanţelor Publice",..., dispoziţie aplicabilă şi în situaţia prevăzută în art. 32 din lege.
Prin urmare, intervenţia statului în litigiile supuse prevederilor legii speciale este stipulată limitativ şi restrictiv la ipotezele sus reglementate, în care nu se încadrează şi situaţia în speţă.
În cauză, suprafaţa de 377 mp teren pentru care a fost admisă acţiunea împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice se află în domeniu public al localităţii, situaţie în care îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 21 şi urm. din Legea nr. 10/2001 revine primăriei localităţii şi nu pârâtei-recurente.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, recursul acestei pârâte se vădeşte a fi fondat motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi admis iar Decizia curţii de apel casată în parte în sensul constatării lipsei de legitimare procesuală pasivă a Statului Român.
Criticile formulate de pârâtele-recurente Primăria municipiului Târgu Jiu, primarul municipiului Târgu Jiu şi Consiliul Local Târgu Jiu se constată a nu fi fondate, pentru cele ce succed:
Potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ., la prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea acţiunii. Din interpretarea corectă a dispoziţiilor înscrise în art. 129-130 şi art. 132 C. proc. civ. rezultă, într-adevăr, că modificarea unei acţiuni nu se poate face decât la prima zi de înfăţişare sau în cadrul termenului acordat de instanţă în acest scop, în formele prescrise de lege.
Însă dispoziţiile referitoare la modificarea acţiunii nu au caracter imperativ. Prin urmare, în caz de neopunere a părţii adverse, acţiunea poate fi modificată chiar şi după primul termen de judecată fără ca instanţa să poată invoca excepţia de tardivitate.
Ca urmare, faţă de caracterul dispozitiv al normei legale sus enunţate, nici obiecţiunile în legătură cu neregularitatea sa nu pot fi invocate direct în căile de atac, întrucât aceasta nu constituie o chestiune de ordine publică.
În speţă, opoziţia pârâţilor a vizat doar cererea introductivă, cu privire la care au solicitat să fie respinsă şi nu cererea modificată la 9 iunie 2005, cu privire la care nu au manifestat nici o opoziţie, conduită avută în tot cursul judecăţii la prima instanţă, aşa încât invocarea acestei neregularităţi în căile de atac, faţă de considerentele expuse, nu poate fi primită.
Apar ca lipsite de interes criticile privind greşita obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca şi cele privind greşita determinare a cuantumului, despăgubirilor, întrucât, în apel, urmare admiterii apelului acestora şi a schimbării sentinţei apelate, au fost înlăturate dispoziţiile primei instanţe referitoare la aspectele criticate.
Sunt nefondate criticile privind greşita restituire în natură a terenurilor identificate în dispozitivul deciziei atacate, instanţa de apel făcând o corectă aplicare şi interpretare a prevederilor art. 10 pct. 3 din Legea nr. 10/200.
Astfel, potrivit art. 10 alin. (2) din lege, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare etc), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi în jurul blocurilor de locuit etc.
Norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din aceeaşi lege, instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcţii, fie construcţii uşoare sau demontabile. În aceste cazuri, potrivit dispoziţiilor HG nr. 498/2003 şi, respectiv HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcţii uşoare sau demontabile (garaje, chioşcuri şi altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată, interpretare în acord cu principiile legii de reparaţie stipulate de prevederile art. 1, art. 7 şi art. 9 ale legii.
Prin urmare, constatând că terenul în litigiu nu se încadrează în nici una din ipotezele limitativ prevăzute de art. 10 alin. (2), şi care l-ar fi făcut impropriu restituirii în natură, că acesta se află în cea de-a doua ipoteză a textului art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, aspect corect reţinut de instanţa de apel, urmează a reţine ca nefondate criticile astfel formulate.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul pârâţilor Primăria municipiului Târgu Jiu, primarul municipiului Târgu Jiu şi Consiliul Local Târgu Jiu vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Gorj în nume propriu şi pentru Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 750 A din 12 octombrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează în parte în sensul că se constată lipsa de legitimare procesuală pasivă a Statului Român.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii primarul municipiului Târgu Jiu, Consiliul Local Târgu Jiu şi Primăria municipiului Târgu Jiu împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4455/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 4230/2007. Civil → |
|---|
