ICCJ. Decizia nr. 4744/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 242 din 6 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului Focșani, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost constatată soluționarea, prin încheierea din 20 decembrie 2004 a excepțiilor de necompetență teritorială și tardivității modificării acțiunii față de pârâta A.V.A.S. București, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții N.B. și N.C.P., în contradictoriu cu pârâții A.V.A.S. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a constatat că reclamanții, în calitate de moștenitori, au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în valoare de 3.670.457.270 lei în privința pârâtei A.V.A.S. și de 1.867.649.593 lei în privința pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost anulată decizia nr. 186 din 26.10.2004 emisă de A.V.A.S., s-a luat act de renunțarea la judecată în privința pârâtei SC V. SA Focșani și a fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâtei Prefectura județului Vrancea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că autorii reclamanților au fost proprietarii fabricii și terenului aferent ce formează obiectul litigiului, că a fost făcută de către reclamanți dovada calității de moștenitori, că terenul și un corp de construcție se află în proprietatea SC V. SA, privatizată legal, iar celelalte trei corpuri de construcție au fost demolate până în anul 1990, situație în care nu este posibilă restituirea imobilului în natură, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent și că A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă pentru partea de imobil aflată în patrimoniul SC V. SA, iar Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru construcțiile preluate abuziv și demolate.
Apelurile declarate de pârâții A.V.A.S. și Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice au fost respinse ca nefondat, prin decizia nr. 817 din 4 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.
împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs pârâții A.V.A.S. și Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român.
Pârâta A.V.A.S. și-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că, întrucât instanța de apel a constatat întemeiată critica vizând neanalizarea motivelor pentru care recurenta a respins notificarea, se impunea desființarea sentinței tribunalului; că în mod greșit s-a apreciat că reclamanții au fost repuși în termenul de înregistrare a notificării; că unitatea deținătoare, SC V. SA nu și-a îndeplinit obligația de a soluționa notificarea, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; că aceleiași unități îi revenea sarcina de a constata dacă reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii și că precizarea acțiunii nu putea fi făcută decât până la prima zi de înfățișare.
Prin recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, recurs încadrat în prevederile art. 304 pct. 3, 4 și 9 C. proc. civ., s-a susținut că Tribunalul Vrancea nu avea competența teritorială de a soluționa acțiunea, față de împrejurarea că instituția publică implicată în procesul de privatizare a societății comerciale care deține imobilul, își are sediul în București, ceea ce atrage competența Tribunalului București, că recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă, că reclamanții nu au făcut dovada calității de moștenitori și că nu au fost depuse la dosar înscrisurile doveditoare prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001, în privința dreptului de proprietate asupra imobilului ce formează obiectul litigiului.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel este obligată să desființeze sentințe primei instanțe și să-i trimită acesteia cauza, spre rejudecare, în situația în care procesul a fost rezolvat fără a se intra în cercetarea fondului, ori procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.
Or, tribunalul s-a pronunțat pe fondul litigiului, iar faptul că una dintre apărările recurentei-pârâte A.V.A.S. nu a fost analizată, nu este de natură a atrage desființarea sentinței.
Instanța de apel nu a constatat o repunere în termenul de formulare a notificării, ci a stabilit corect faptul că notificarea, adresată SC V. Vrancea SA, în calitate de unitate deținătoare a fost formulată în termen legal și anume, în luna aprilie 2001.
Calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S. derivă din faptul că aceasta este instituția publică care a efectuat privatizarea SC V. SA, cu respectarea dispozițiilor legale, instanța de apel aplicând corect prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
în atare situație, obligația soluționării notificării revenea recurentei-pârâte A.V.A.S., iar nu pârâtei SC V. SA față de care, în mod corect a fost respinsă acțiunea, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Potrivit prevederilor art. 134 C. proc. civ., este socotită prima zi de înfățișare aceea în care părțile legal citate, pot pune concluzii.
Or, până la data de 6 septembrie 2004, când a fost înregistrată precizarea acțiunii, nu a existat prima zi de înfățișare deoarece, cauza fusese amânată la mai multe termen, fie pentru nelegala îndeplinire a procedurii de citare, fie pentru a se lua cunoștință de întâmpinare, astfel că nu erau îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute în art. 134 C. proc. civ.
întrucât, prin acțiunea înregistrată la data de 7 mai 2004, reclamanții au chemat inițial în judecată doar pe pârâtele SC V. SA Focșani și Prefectura județului Vrancea, se constată că la data sesizării sale, Tribunalului Vrancea îi revenea competența teritorială a soluționării cauzei, chemarea în judecată ulterioară, prin modificarea acțiunii a altor pârâți neatrăgând schimbarea acestei competențe, deoarece respectarea normelor de competență teritorială este raportată la momentul investirii instanței.
Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data pronunțării sentinței tribunalului, în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, text de lege corect aplicat de instanțe atunci când au constatat calitatea procesuală pasivă a acestuia, în privința construcțiilor demolate anterior privatizării.
Dreptul de proprietate asupra imobilului a fost dovedit, la dosar fiind depus contractul de societate din 3 noiembrie 1937, imobil preluat abuziv prin procesul-verbal din 20 iunie 1945, iar dovada calității de moștenitori a reclamanților a fost făcută cu înscrisurile aflate în dosarul instanței de fond, respectiv, acte de stare civilă, testament și certificatul de moștenitor nr. 212 din 25 noiembrie 2003 aflat la fila 18.
Așa fiind, se constată că sunt neîntemeiate toate criticile formulate de recurenți.
în consecință, ambele recursuri au fost respinse, ca nefondate, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4733/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4743/2007. Civil → |
|---|
