ICCJ. Decizia nr. 4734/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4734/2007
Dosar nr. 34853/1/200.
Şedinţa publică din 11 iunie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Harghita la data de 21 mai 2003 sub nr. 1461/2003, reclamanţii S.S.H., S.C.L. şi S.A.C., au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Mitropolia Ardealului şi Consiliul Local al Oraşului Băile Tuşnad, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Băile Tuşnad, judeţul Harghita, compus din teren şi construcţii (Vila nr. 2), înscris în C.F. nr. 473 Tuşnad, nr. top 12533/l/2/6/2/b/63/l;
- pârâţii să fie obligaţi să lase în deplină proprietate şi posesie terenul şi construcţia în suprafaţa totala de 729 mp;
- rectificarea înscrierilor in C.F., în sensul reînscrierii dreptului de proprietate a reclamanţilor.
În motivare, s-a arătat că, imobilul pentru care s-a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, a aparţinut lui W.M.I. (decedată la data de 5 martie 1984) şi reclamanţii au calitatea de moştenitori ai acesteia, imobil ce a fost preluat de către Statul Roman, iar după preluare s-a înscris dreptul de administrare al întreprinderii Balneoclimaterice din Băile Tuşnad, ulterior acest drept fiind înscris în favoarea Mitropoliei Ardealului - deţinătorul imobilului.
La data de 9 iunie 2003 pârâta Mitropolia Ardealului a depus o adresă prin care a înştiinţat instanţa că proprietara de drept şi deţinătoarea de fapt a imobilului este Episcopia Ortodoxă a Harghitei şi Covasna, motiv pentru care instanţa de fond a citat-o pe aceasta în calitate de pârâtă.
Pârâta Episcopia Ortodoxă a Harghitei şi Covasna a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor motivat de faptul că imobilul din litigiu prin HG nr. 379 din 8 iulie 1994, a fost trecut in proprietatea publica a Statului Roman şi dat in administrarea Mitropoliei Ardealului, iar în această situaţie imobilul nu poate face obiectul revendicării până când respectivul act normativ nu v-a fi desfiinţat.
Prin sentinţa civila nr. 1884 din 3 decembrie 2003, Tribunalul Harghita, a respins acţiunea reclamanţilor reţinând în esenţă că, aceştia sunt moştenitorii defunctei W.M.I. conform certificatului de moştenitor nr. 59 din 9 august 2001, iar imobilul in litigiu, prin HG nr. 379 din 8 iulie 1994, a fost trecut în proprietatea publica a Statului Roman şi dat în administrarea Mitropoliei Ardealului - Episcopia Ortodoxa a Covasnei şi Harghitei.
Împotriva acestei hotărâri reclamanţii au declarat in termen legal apel, înregistrat la 5 ianuarie 2004, apel ce a fost respins prin Decizia civilă nr. 157/A din 11 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş. Au fost obligaţi apelanţii la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că atâta vreme cât HGR. nr. 379/1994 este în vigoare, nefiind abrogată sau declarată neconstituţională, îşi produce efectele juridice, fiind irelevantă împrejurarea că reclamanţii s-au adresat Secretariatului General al Guvernului României cu o plângere prealabilă de contencios administrativ.
În contra acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamanţii S.S.H., S.C.L. şi S.A.C., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
- instanţele au greşit atunci când au reţinut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea publică a statului şi în administrarea Mitropoliei Ardealului, prin HG nr. 379 din 8 iulie 1994, faţă de situaţia că actul normativ a fost dat cu nesocotirea dreptului de proprietate asupra imobilului;
- pârâta Mitropolia Ardealului fiind numai un administrator al imobilului şi nu titularul dreptului arătat nu poate formula acte procedurale, acest drept aparţinând doar Ministerului Finanţelor, parte ce s-a omis a fi citată;
- chiar dacă actul normativ menţionat s-a emis anterior aplicării Legii nr. 10/2001, reclamanţii prin antecesorul lor deţineau cu titlu de proprietate imobilul în litigiu;
- după preluarea abuzivă a imobilului de către Statul Român, a fost înscris dreptul de administrare al întreprinderii Balneoclimaterica din Băile Tuşnad, iar la 19 octombrie 1995 s-a înscris în Cartea Funciară dreptul de administrare în favoarea Mitropoliei Ardealului, deşi aceştia nu au fost niciodată proprietari asupra imobilului.
- transmiterea din patrimoniul SC T. SA a imobilului în proprietatea publică a statului şi în administrarea Mitropoliei Ardealului este nelegală motivat de faptul că, anterior emiterii actului normativ reţinut de instanţe, în foaia de avere a cărţii funciare figura Statul Român, ca efect al naţionalizării.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „... judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor şi aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale...„ aceştia putând ordona probele pe care le consideră necesare.
Înalta Curte observă, întâi de toate, că instanţele au trecut la rezolvarea cauzei fără să cerceteze dacă s-a realizat acceptarea succesiunii după defuncta R.A.M., decedată la data de 22 februarie 1999, (de către fii acesteia care sunt contestatorii în speţă) fiica proprietarei de drept a imobilului în litigiu, la data naţionalizării - defuncta W.M., născută K., probă absolut necesară dezlegării pricinii.
Pe de altă parte se impune efectuarea unei expertize pentru identificarea exactă a suprafeţei de teren solicitat în cauză întrucât există neconcordanţe în sensul că în extrasele de carte funciară se evidenţiază o suprafaţă de 325 mp - fila 8 dosar tribunal care nu coincide cu cea solicitată de contestatori, respectiv 729 mp.
În altă ordine de idei, la data notificării imobilul solicitat era în administrarea Mitropoliei Ardealului, iar din adresa depusă la fila 28 dosar fond, rezultă că Episcopia Ortodoxă Română Miercurea Ciuc este proprietara de drept şi deţinătoarea de fapt a Vilei nr. 2 din Băile Tuşnad, în calitate de unitate bisericească şi depline drepturi împrejurare faţă de care se impune ca instanţa de apel să clarifice în deţinerea cui se află imobilul.
Numai după ce, prin completarea probelor în sensul menţionat mai sus, instanţa va fi în măsură să stabilească deplin împrejurările de fapt ale pricinii şi apoi, în deplină cunoştinţă de cauză, să hotărască asupra dispoziţiilor legale aplicabile.
Pentru cele de mai sus, Înalta Curte va casa hotărârea pronunţată de instanţa de apel şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii S.S.H., S.C.L. şi S.A.C. împotriva deciziei nr. 157 A din 11 martie 2004 a Curţii de Apel Târgu - Mureş, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4458/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 4145/2007. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
