ICCJ. Decizia nr. 4742/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4742/2007
Dosar nr. 2414/109/2006
Şedinţa publică din 11 iunie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrata la data de 22 aprilie 2006 pe rolul Tribunalului Argeş, contestatorul I.P. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii Primarul Municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti, anularea dispoziţiei nr. 371/2006 emisă de Primarul Municipiului Piteşti.
În motivare, s-a susţinut că, în mod nelegal, prin dispoziţia contestată, a fost respinsă notificarea prin care contestatorul I.P. a solicitat restituirea în natura a terenului in suprafaţa de 270 mp, situat in Piteşti, cu motivarea ca terenul este încorporat integral în parcul central de interes public din Municipiul Piteşti şi aparţine domeniului public în conformitate cu HG nr. 447/2002.
În realitate, terenul face parte dintr-o suprafaţa mai mare de 5500 mp ce a fost expropriată în baza Decretelor nr. 120/1978 si nr. 31/1988, în scopul construirii unui ansamblu de blocuri de locuinţe şi nu a primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea.
Prin sentinţa civilă nr. 207 din 17 octombrie 2006, Tribunalul Argeş, a respins contestaţia formulată de contestator, reţinând că I.P. nu a fost niciodată proprietarul terenului în suprafaţa de 270 mp, ca acesta nu este persoana îndreptăţită în condiţiile şi in sensul Legii nr. 10/2001 şi deci acesta nu putea recurge la procedura acestei legi în vederea restituirii în natură a imobilului.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a formulat, în termen legal, apel contestatorul I.P., criticand-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a susţinut prin motivele de apel că, în mod greşit tribunalul a apreciat ca terenul de 270 mp nu poate fi restituit în natură, invocându-se dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, lege abrogată încă din data de 26 decembrie 1989.
Curtea de Apel Piteşti secţia civilă, prin Decizia nr. 57/A din 21 februarie 2007, a respins ca nefondat apelul contestatorului I.P., cu următoarea motivare:
Terenul în cauză nu poate fi retrocedat prin procedura instituita prin Legea nr. 10/2001, deoarece contestatorul a dobândit în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare numai construcţia, nu şi proprietatea asupra terenului, iar în actul invocat de contestator se prevede expres ca terenul nu formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, contestatorul a recunoscut că terenul este parc public, şi chiar in ipoteza in care ar avea calitatea de persoana îndreptăţită, acest teren n-ar putea fi restituit în natura, cuvenindu-i-se măsuri reparatorii prin echivalent.
Nemulţumit fiind de soluţia pronunţată de instanţa de apel, contestatorul I.P. a declarat în termen legal recurs, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 16 martie 2007, sub nr. 2414/109/2006, critica privind următoarele aspecte:
Din motivarea hotărârii atacate nu se poate determina dacă Legea nr. 10/2001 a fost aplicată corect în cauză, referindu-se la faptul că prima instanţă a motivat că terenul în litigiu nu poate fi restituit prin procedura instituită prin Legea nr. 10/2001.
Printr-un alt motiv de recurs se susţine că instanţa nu putea invoca dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 întrucât această lege a fost abrogată.
Se mai critică soluţia hotărârii atacate în sensul că prima instanţă a considerat că terenul face parte din domeniul public, aplicând astfel dispoziţiile Legii nr. 213/1993, cât şi anexa la acest act normativ, acte normative ce definesc ce terenuri aparţin domeniului public.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Este de observat că dispoziţia contestată, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri a fost emisă după apariţia Legii nr. 247/2005.
Faţă de această situaţie recursul contestatorului apare ca nefondat, iar dispoziţia contestată nr. 371/2006 este în concordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 247/2005, lege specială privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, prin propunerea de acordare de despăgubiri potrivit titlului VII.
Cu alte cuvinte, după modificarea Legii nr. 10/2001 despăgubirile pentru imobilele care nu mai pot fi restituite în natură, astfel cum este cazul în speţă se acordă potrivit Legii speciale 247/2005, după procedura instituită de titlul VII.
Faţă de cele ce preced, susţinerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul I.P. împotriva deciziei nr. 57/A din 21 februarie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4738/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4442/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
