ICCJ. Decizia nr. 5182/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5182
Dosar nr. 29888/299/200.
Şedinţa publică din 26 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 8 februarie 2002, B.G.C.A., a solicitat A.P.A.P.S., în calitate de moştenitoare a autorilor A. şi G.V., acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru acţiunile S.A.R.M.T., actualmente SC F. SA, acţiuni pe care le-a estimat valoric la suma de 16.940.031.670 lei vechi.
Întrucât entitatea investită cu soluţionarea notificării nu s-a conformat dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamanta s-a adresat instanţei solicitând, prin acţiunea formulată la 29 noiembrie 2005, în contradictoriu cu A.V.A.S., obligarea pârâtei de a răspunde notificării şi respectiv de a stabili valoarea recalculată a acţiunilor, în funcţie de care urmează a face oferta privind măsurile reparatorii prin echivalent ce i se cuvin, în calitate de persoană îndreptăţită, conform legii.
Investită iniţial cu soluţionarea litigiului, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa nr. 552 din 12 ianuarie 2006, a admis excepţia necompetenţei materiale, declinându-şi competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, cu motivarea că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 în redactarea anterioară republicării.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 449 din 24 martie 2006, a admis cererea şi a obligat pârâta A.V.A.S., la soluţionarea notificării nr. 356 din 8 februarie 2002, formulată de reclamantă, reţinând în esenţă că pârâta nu a respectat dispoziţiile legii, vizând termenul în care solicitarea formulată pe calea notificării, trebuia să-şi găsească soluţionarea, fie în sensul reţinerii temeiniciei acesteia, fie a netemeiniciei.
Cu aceeaşi motivare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 664 A din 16 noiembrie 2006, a respins ca nefondat apelul A.V.A.S.
În cauză a declarat recurs în termen legal, A.V.A.S. care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine în esenţă că, nu poate fi reţinută culpa sa în ceea ce priveşte nesoluţionarea notificării formulată de B.G.C.A., în condiţiile în care reclamanta nu a răspuns solicitărilor repetate vizând completarea dosarului administrativ cu actele doveditoare necesare.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 25 şi art. 26 ale Legii nr. 10/2001, rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptăţite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, entitatea investită este obligată ca asupra solicitării adresată pe calea notificării, să se pronunţe printr-o decizie sau dispoziţie motivată.
Din actele cauzei rezultă că, până la data formulării acţiunii, între persoana îndreptăţită şi pârâtă nu a existat o corespondenţă care să probeze, aşa cum susţine aceasta din urmă, refuzul reclamantei de a-şi completa dosarul administrativ cu documentele ce justifică temeinicia pretenţiilor formulate, adresa invocată de recurentă datând din 14 decembrie 2005, ulterior cererii introductive (f.33 – dosar 29888/299/2005 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti).
Ca atare, în mod corect au reţinut instanţele că, chiar acceptându-se teza că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din lege ar fi unul de recomandare, caracterul rezonabil al acestuia a fost cu mult depăşit iar acţiunea vizând obligarea pârâtei de a răspunde notificării este pe deplin justificată în condiţiile în care a fost formulată la peste 3 ani de la data când reclamanta a întreprins demersul prevăzut de art. 22 alin. (1) din acelaşi act normativ, interval în care nu a primit nici un răspuns.
Or, aşa cum în mod constant au statuat instanţele, lipsa răspunsului într-un interval mare de timp de la data iniţierii procedurii administrative, poate fi interpretată ca un refuz al soluţionării notificării, situaţie ce aduce în discuţie culpa entităţii investite.
Cât priveşte competenţa pârâtei de a se pronunţa asupra notificării, care i-a fost adresată la 8 februarie 2002, aspect invocat de altfel, direct în recurs, aceasta rezidă din însuşi faptul sesizării precum şi din împrejurarea că, potrivit probelor administrate la fond, patrimoniul fostei întreprinderi M.T. Bucureşti, la care au fost acţionari autorii reclamantei, a fost preluat de S.A. F., societate comercială din portofoliul A.V.A.S.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 664/A din 16 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5219/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5215/2007. Civil → |
|---|
