ICCJ. Decizia nr. 5215/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5215
Dosar nr. 7235/59/200.
Şedinţa publică din 27 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 4 aprilie 2006, reclamantul K.N. a chemat în judecată pârâţii Primarul municipiului Timişoara, Primăria municipiului Timişoara, Consiliul local Timişoara şi Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor contestând legalitatea dispoziţiei nr. 540 din 23 februarie 2006 a primarului municipiului Timişoara, solicitând anularea acesteia, obligarea Primăriei municipiului Timişoara la acordarea măsurilor reparatorii potrivit Legii nr.10/2001 pentru imobilul situat în Timişoara, judeţul Timiş, înscris în C.F. colectiv 56935, nr.top 29317, C.F. individuală nr. 6119 Timişoara, în cazul în care restituirea integrală în natură nu este posibilă.
În motivarea contestaţiei, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 2, art. 12 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a arătat că prin dispoziţia mai sus menţionată s-au respins notificările depuse de autoarea reclamantului şi anume, K.A. prin mandatar H.T. (nr. 360 şi 361 din 4 septembrie 2001) prin care s-a solicitat restituirea în natură a apartamentelor 1 şi 2 situate în Timişoara, sau acordarea de despăgubiri în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, reţinându-se că notificatoarea nu avea capacitate de folosinţă la data înregistrării cererii, fiind decedată (16 august 2001).
S-a respins totodată şi cererea prin care reclamantul, prin mandatar a solicitat restituirea parcelei de teren nr. 13190/2 în suprafaţă de 143 mp, cu motivarea că aceasta nu a fost introdusă în termenul şi, cu respectarea procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 2278 din 11 septembrie 2006, Tribunalul Timiş a admis în parte contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 540 din 23 februarie 2006 emisă de Primarul municipiului Timişoara şi a dispus emiterea unei noi dispoziţii în vederea soluţionării notificărilor înregistrate la Biroul Executorului Judecătoresc sub nr. 360 şi 361 din 4 septembrie 2001 precum şi a cererii înregistrate sub nr. D 72003-001136 din 11 martie 2003.
A respins în rest contestaţia.
A respins contestaţia formulată în contradictoriu cu intimatele Primăria municipiului Timişoara, Consiliul local al municipiului Timişoara şi Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, deoarece aceşti pârâţi nu au calitate procesuală pasivă în cauză, Decizia contestată fiind emisă de primarul municipiului Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în raport de prevederile art. 71 C. proc. civ. potrivit cu care „mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil şi dăinuieşte până la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului", mandatarul H.T. avea calitatea conferită de lege de a depune notificările nr. 360 şi 361 din 4 septembrie 2001 privind restituirea imobilului în litigiu, chiar dacă la data înregistrării acestora, mandanta K.A. decedase.
S-a stabilit, pe cale de consecinţă, că reclamantul în calitate de unic moştenitor al defunctei este îndreptăţit să continue demersul iniţiat de mama sa, prin mandatar, în vederea soluţionării notificărilor prin care s-a solicitat restituirea imobilului, ce a trecut în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 223/1974.
Prin încheierea nr. 2278/PI dată la 23 octombrie 2006 de aceeaşi instanţă, în temeiul art. 2812 C. proc. civ. s-a admis cererea reclamantului K.N. şi s-a dispus obligarea pârâtului primarul municipiului Timişoara la plata sumei de 2000 lei/RON cheltuieli de judecată către contestator.
S-a respins cererea formulată faţă de celelalte părţi, în raport de împrejurarea că acţiunea în contradictoriu cu acestea a fost respinsă, iar obligarea la plata cheltuielilor de judecată poate fi făcută, doar faţă de partea care cade în pretenţii, conform art. 274 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei Tribunalului Timiş a declarat apel pârâtul primarul municipiului Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate privind greşita interpretare dată de instanţa de fond prevederilor art. 71 C. proc. civ. referitor la valabilitatea mandatului, în raport de dispoziţiile art. 7 din Decretul nr. 31/1954, în sensul că, în realitate, contrar soluţiei instanţei, autoarea contestatorului şi anume K.A. era lipsită de capacitate de folosinţă, ca urmare a decesului acesteia la 16 august 2001, anterior înregistrării notificărilor, la 4 septembrie acelaşi an.
S-a mai susţinut de către apelant că, în mod legal prin dispoziţia contestată s-a respins cererea reclamantului K.N., prin mandatar M.E. referitor la restituirea parcelei nr. 13190/2 privind terenul în suprafaţă de 143 mp, cu motivarea că aceasta a fost tardiv introdusă, peste termenul legal care a expirat la 14 februarie 2002, faţă de momentul depunerii cererii, 11 martie 2003.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 577 dată la 20 decembrie 2006 a păstrat soluţia şi motivarea Tribunalului Timiş, respingând ca nefondat apelul pârâtului primarul municipiului Timişoara.
Astfel s-a reţinut incidenţa prevederilor art. 1539, art. 1559 C. civ., art. 71 C. proc. civ. conform cu care, mandatarul este îndatorat să execute mandatul dat cât timp este însărcinat cu aceste atribuţiuni, fiind răspunzător pentru eventualele daune ce le-ar putea cauza prin neîndeplinirea mandatului, în condiţiile în care acesta nu încetează prin moartea mandantului.
S-a concluzionat că executarea mandatului primit de mandatarul H.T. şi după moartea mandantei a fost acceptată tacit de către reclamant în calitate de moştenitor, acceptare pe care şi-a exprimat-o expres şi în prezent.
La 31 iulie 2007, petentul K.N. a solicitat, în temeiul art. 2812 C. proc. civ. completarea hotărârii în sensul soluţionării şi a cererii privind, acordarea cheltuielilor de judecată, cerute de acesta prin întâmpinarea de la fila 18 dosar 7235/59/2006 al Curţii de Apel Timişoara.
Prin Decizia nr. 91 din 21 februarie 2007, aceeaşi instanţă a admis cererea petentului şi a completat dispozitivul deciziei civile nr. 577 din 20 decembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, în sensul că a dispus „obligarea pârâtului–apelant primarul municipiului Timişoara să plătească intimatului-reclamant K.N. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs pârâtul primarul municipiului Timişoara, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în sensul că instanţa de fond „şi-a depăşit atribuţiile soluţionând şi completarea cererii de restituire a imobilului cu restituirea parcelei nr. 13190/2 privind terenul în suprafaţă de 143 mp, deoarece aceasta era tardiv depusă şi că, în mod greşit s-a admis cererea privind obligarea primarului municipiului Timişoara la plata cheltuielilor de judecată, reclamantul fiind culpabil pentru depăşirea termenului legal de depunere a notificării cu privire la această din urmă cerere.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis în limitele şi pentru considerentele ce succed:
La data de 4 septembrie 2001 K.A. a formulat notificările nr. 360 şi 361, adresându-se Primăriei municipiului Timişoara şi Prefecturii Timiş, cereri prin care aceasta a solicitat restituirea în natură a apartamentelor 1 şi 2 situate în Timişoara, înscrise în C.F. nr. 56935, top 29317 sau acordarea de despăgubiri.
Cererea formulată ulterior, respectiv la 11 martie 2003 de către K.N., prin care s-a arătat că notificările de mai sus vizează nu numai apartamentele individualizate, ci şi parcela nr. 13190/2 în suprafaţă de 143 mp este tardivă în raport de termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, termenul iniţial de 6 luni fiind ulterior prelungit succesiv cu câte trei luni, prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, acesta expirând la 14 februarie 2002, deci la un an după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Este de observat că referitor la acest aspect, dispoziţia nr. 540 emisă de Primarul municipiului Timişoara este legală, aşa încât art. 3 al acesteia, prin care s-a respins cererea înregistrată sub nr. D 72008- 001136 privind restituirea parcelei nr. 13190/2 va fi menţinut de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, motivul de recurs vizând „depăşirea atribuţiilor" de către instanţa de fond care a soluţionat această cerere, fiind întemeiat.
Ca atare, nici obligarea pârâtului Primarul municipiului Timişoara la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei către recurentul-reclamant K.N. nu poate fi menţinută, întrucât nu rezultă culpa procesuală a pârâtului şi, în mod nelegal instanţa a aplicat prevederile art. 274 C. proc. civ., reclamantul fiind acela care a depăşit termenul legal al depunerii cererii.
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 91 din 21 februarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, pe care o va modifica în sensul că se va respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 577/2006 al aceleiaşi instanţe.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza primă şi alin. (3) C. proc. civ., instanţa va admite recursul pârâtului, va modifica Decizia Curţii de Apel Timişoara, va admite apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei Tribunalului Timiş, pe care o va schimba în parte, în sensul celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 577 din 20 decembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Modifică Decizia menţionată.
Admite apelul pârâtului, declarat împotriva sentinţei civile nr. 2278 din 11 septembrie 2006 a Tribunalului Timiş.
Schimbă în parte sentinţa, în sensul că de la anularea dispoziţiei nr. 540 din 23 februarie 2006 se exceptează art. 3.
Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Admite recursul declarat de pârât împotriva deciziei nr.91 din 21 februarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara pe care o modifică, în sensul că respinge cererea privind completarea dispozitivului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5182/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5031/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
