ICCJ. Decizia nr. 5219/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5219
Dosar nr. 13290/54/200.
Şedinţa publică din 27 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 12 ianuarie 2005, reclamanta A.G. a chemat în judecată pârâta Primăria municipiului Calafat, prin primar contestând legalitatea dispoziţiei nr. 1068 din 16 noiembrie 2004, prin care i s-a respins cererea privind acordarea despăgubirilor băneşti, pentru imobilul cu destinaţia de locuinţă, situat în Calafat, ce a fost demolat abuziv în anul 1983.
În motivarea contestaţiei, întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanta a arătat că a primit despăgubiri în sumă de 29.787,90 lei, acestea fiind mult sub valoarea reală a construcţiei compusă din 4 camere, hol, dependinţe, notificarea fiindu-i respinsă întrucât despăgubirile acordate corespundeau valorii imobilului demolat.
Prin sentinţa civilă nr. 254 din 24 martie 2006, Tribunalul Dolj a admis contestaţia, a constatat că reclamanta este îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în valoare de 11.941,84 RON, cu motivarea că reclamanta a făcut dovada că a deţinut cu titlu de proprietate imobilul în litigiu, compus din 4 camere, hol şi dependinţe având o suprafaţă de 91,82 mp mai sus individualizat.
S-a reţinut că, urmare demolării construcţiei s-au acordat despăgubiri băneşti, în valoare de 29.787,90 lei care au fost reactualizate la valoarea de circulaţie a imobilului, stabilindu-se suma de 11.941,84 RON, reprezentând valoarea actualizată după scăderea despăgubirilor primite în anul 1983 de către reclamantă.
Având în vedere că restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 reclamantei i-au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţia demolată, reţinându-se că terenul nu a făcut obiectul notificării formulată de aceasta în baza Legii nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei Tribunalului Dolj a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că instanţa a omis a-i acorda măsuri reparatorii şi pentru terenul în suprafaţă de 400 mp, solicitând completarea dispozitivului sentinţei cu valoarea ce reprezintă măsurile reparatorii în echivalent, pentru teren.
Au fost aduse critici privind greşita apreciere a probelor, respectiv a expertizei tehnică de specialitate.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 138 pronunţată la 1 martie 2007 a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa Tribunalului Dolj şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
În considerarea caracterului devolutiv, specific acestei căi de atac, în apel, instanţa a încuviinţat efectuarea unei noi expertize tehnice construcţii şi faţă de împrejurarea că instanţa de fond nu a examinat şi cererea cu privire la terenul în litigiu, măsurile reparatorii vizând exclusiv construcţia demolată, a desfiinţat sentinţa şi a trimis dosarul spre rejudecare, instanţa de trimitere urmând să soluţioneze contestaţia în raport de obiectul notificării, dat fiind că la fila 27 dosar nr. 269/2005 al Tribunalului Dolj, rezultă că prin notificarea depusă la 13 august 2001, reclamanta a solicitat şi retrocedarea în natură a terenului.
Decizia pronunţată în apel a făcut obiectul criticilor promovate de pârâta Primăria municipiului Calafat, prin primar prin recursul declarat şi întemeiat în drept pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine de către recurentă, că notificarea de la fila 27 dosar fond, ce a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 4306 din 29 decembrie 2003 de primarul municipiului Calafat, prin care s-a respins cererea reclamantei privind restituirea în natură a terenului situat în Calafat, judeţul Dolj nu face obiectul prezentei contestaţii, instanţa fiind învestită doar cu soluţionarea cererii privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcţia demolată.
Recurenta arată că instanţa de apel a aplicat greşit legea, dând o interpretare eronată actului juridic dedus judecăţii, când a apreciat că instanţa de fond a omis a se pronunţa şi cu privire la contestaţia ce vizează terenul în litigiu şi a solicitat casarea deciziei nr. 138 pronunţată la 1 martie 2007 de Curtea de Apel Craiova, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei Tribunalului Dolj.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
La data de 12 ianuarie 2005, reclamanta A.G. a învestit secţia civilă a Tribunalului Dolj, cu soluţionarea unei contestaţii formulată împotriva dispoziţiei nr. 1068 din 16 noiembrie 2004 prin care primarul municipiului Calafat a respins cererea privind acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Calafat, judeţul Dolj.
Din modul de redactare a petitului acţiunii rezultă că reclamanta solicită despăgubiri pentru imobilul cu destinaţie de locuinţă, mai sus individualizat, ce i-a fost demolat abuziv de stat.
Totuşi în raport de împrejurarea că la dosarul cauzei sunt depuse două notificări nr. 383 din 3 august 2001 şi nr. 110 din 13 august 2001 ce conţin prima o cerere de acordare de despăgubiri pentru construcţia demolată, iar cea de-a doua o cerere privind retrocedarea în natură a terenului este neîndoielnic că reclamanta a solicitat întregul imobil (teren) şi acordarea de măsuri reparatorii pentru construcţia demolată.
De asemenea, dispoziţiile emise de primarul municipiului Calafat nr. 1068 din 16 noiembrie 2004 şi respectiv nr. 4306 din 29 decembrie 2003 vizează soluţionarea cererilor, privind terenul şi construcţia, ambele fiind respinse, aşa încât, contestarea acestora este evidentă în configurarea raportului juridic, întemeiat în drept pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Întrucât instanţa de fond nu a examinat cererea privind restituirea terenului în litigiu este evident că în raport de înscrisurile depuse la dosar, contestaţia vizează întreg imobilul şi corect instanţa de apel a dispus admiterea apelului reclamantei, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe care are de cercetat raportul juridic în integralitatea sa.
De asemenea în configurarea raportului juridic ce se va examina, instanţa va verifica respectarea termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea contestaţiei.
Aşa fiind, soluţia instanţei de apel este legală şi temeinică, recursul declarat de pârât urmând a fi respins ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Calafat, prin primar împotriva deciziei nr. 138 din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5247/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5182/2007. Civil → |
|---|
