ICCJ. Decizia nr. 5204/2007. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 5204

Dosar nr. 10834/3/200.

Şedinţa publică din 27 iunie 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 31 mai 2005, reclamanta P.C. a chemat în judecată pe Primarul General al Municipiului Bucureşti contestând legalitatea dispoziţiei nr. 3663 emisă de acesta, la 6 ianuarie 2005, prin care s-a restituit reclamantei, cota indiviză de ½ din imobilul situat în Bucureşti, format din construcţie tip D(P), terenul în suprafaţă de 142 mp fiindu-i atribuit în folosinţă pe durata existenţei construcţiei şi solicitând restituirea în natură a întregului imobil ce a fost preluat de Stat prin Decizia nr. 1148 din 23 iunie 1987 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Bucureşti.

În motivarea contestaţiei, întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanta a arătat că este unica moştenitoare a mamei sale, V.P. (fostă P.), aceasta din urmă dobândind întregul imobil, astfel: cota indiviză de ½ în timpul căsătoriei cu P.I.(tatăl reclamantei) conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 6614 din 16 februarie 1946, iar cealaltă cotă indiviză de ½ în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6885 din 15 decembrie 1977 de fostul notariat de Stat al sectorului 8 Bucureşti, fiindu-i restituită în temeiul deciziei contestate, doar cota indiviză de ½ din imobil (construcţie) şi fiindu-i atribuit în folosinţă, pe durata existenţei construcţiei, terenul în suprafaţă de 140 mp.

Mai arată reclamanta că statul a preluat fără plată, în întregime, imobilul compus din două camere, hol, bucătărie, trei magazii, wc, şopron şi terenul de 142 mp, în temeiul Decretului nr. 223/1974, dar nu i-a fost restituită în integralitate, proprietatea.

Prin sentinţa nr. 1094 din 11 octombrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 3663 din 6 ianuarie 2005 şi a obligat Primăria municipiului Bucureşti, prin Primarul General să emită dispoziţie de restituire în natură a întregului imobil situat în Bucureşti, compus din două camere, hol, bucătărie, trei magazii, wc, şopron şi teren în suprafaţă de 285 mp.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptăţită, fiind unica moştenitoare, conform certificatului de moştenitor nr. 52 din 11 iunie 2002 emis de Biroul Notarului Public O.I.M. a autoarei V.P., în proprietatea căreia se afla imobilul mai sus individualizat, la data preluării acestuia de Stat, prin Decizia nr. 1148 din 23 iunie 1987, fiind incidente în cauză prevederile art. 7, art. 9 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001.

S-a concluzionat că deşi prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6885 din 15 decembrie 1977 emis de fostul Notariat de Stat al sectorului 1 Bucureşti, V.P. a cumpărat doar cota de ½ din construcţie, scopul acestei vânzări s-a realizat în vederea reîntregirii proprietăţii, cealaltă cotă de ½ din construcţie fiind dobândită în timpul căsătoriei cu P.I., astfel cum, rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 6614/1946.

Împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti a declarat apel pârâtul municipiul Bucureşti, prin Primarul General, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul nedepunerii de către reclamantă a tuturor înscrisurilor care fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, arătându-se că la dosarul administrativ format în baza Legii nr. 10/2001 nu există actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6614/1946 şi transcris sub nr. 2928/1946, la care se face referire de către instanţă, în considerentele sentinţei pronunţate.

Se susţine că instanţa de fond trebuia să aibă în vedere numai înscrisurile depuse la dosarul ce a stat la baza emiterii dispoziţiei contestate.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 449 din 17 octombrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, păstrând soluţia şi motivarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că sunt incidente în cauză prevederile art. 221 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, în vigoare la data pronunţării sentinţei.

Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a făcut obiectul criticilor promovate de pârât prin recursul declarat în cauză, ale căror motive de nelegalitate au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a susţinut astfel, de către pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti, că, Decizia atacată nu este legală, întrucât pentru cota de ½ din imobilul în litigiu, ce nu a fost restituită reclamantei nu s-a depus actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6614/1946 şi transcris sub nr.2928/1946 de Tribunalul Ilfov, Secţia Notariat, şi că instanţa de fond în mod greşit a dispus restituirea întregului imobil, deşi nu avea toate actele privind dovada proprietăţii asupra acestuia.

Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

Reclamanta P.C. a învestit Tribunalul Bucureşti, secţia civilă, cu soluţionarea unei contestaţii, întemeiată pe prevederile art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data introducerii acţiunii, solicitând anularea dispoziţiei emise în temeiul acestei legi şi obligarea Primăriei Municipiului Bucureşti, prin Primarul General să restituie reclamantei întreg imobilul situat în Bucureşti, compus din două camere, hol, bucătărie, trei magazii, wc, şopron din scândură şi terenul în suprafaţă de 285 mp.

A arătat că este unica moştenitoare a defunctei proprietare V.P., de la care imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului prin Decizia nr. 1148 emisă la 23 iunie 1987 de fostul Consiliu Popular al Municipiului Bucureşti şi şi-a dovedit legitimarea procesuală la moştenirea autoarei, conform certificatului de moştenitor nr. 52 din 11 ianuarie 2002, întocmit de Biroul Notarului Public O.I.M.

Cât priveşte dreptul de proprietate al defunctei V.P. a probat că aceasta deţine întreg imobilul, pe care l-a dobândit iniţial în cotă indiviză de ½ în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6614 din 16 februarie 1946 (fila 74 dosar fond ) în timpul căsătoriei cu I.P. pentru terenul „loc de casă" în suprafaţă de 286 mp şi apoi, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6885 din 15 decembrie 1977, de la P.C. şi P.I., cota indiviză de ½ din construcţia ridicată pe acest teren, în vederea reîntregirii proprietăţii.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare.

Art. 221 introdus prin Legea nr. 247/2005, de imediată aplicare prevede expres că „ în absenţa unor probe contrare, existenţa şi după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive".

Alin. (2) al aceluiaşi text, stipulează că „în aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar".

Înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse oricând pe durata soluţionării cauzei în vederea înfăptuirii unui proces echitabil, care să corespundă scopului reparator al Legii nr. 10/2001, act normativ edictat pentru restituirea imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Ca atare, motivul de recurs ce vizează critici privind nedepunerea tuturor înscrisurilor în faza prealabilă, obligatorie a emiterii dispoziţiei (deciziei) în temeiul Legii nr. 10/2001, nu subzistă unei analize pertinente, având în vedere că în desfăşurarea procesului civil înscrisurile se depun în faza administrării probatoriilor în condiţiile realizării unui proces echitabil.

Aşa fiind, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de Primarul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 449 din 17 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5204/2007. Civil