ICCJ. Decizia nr. 5112/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5112
Dosar nr. 2441/1/2007
Şedinţa publică din 21 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4577 din 2 iunie 2005 contestatorul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Ploieşti, anularea dispoziţiei nr. 4229 din 30 mai 2005 emisă de primarul municipiului Ploieşti, restituirea în natură a terenului situat în Ploieşti, obligarea la acordarea de despăgubiri băneşti echivalente pentru construcţia expropriată în suprafaţă de 136,63 mp şi pentru suprafaţa de 3000 mp teren, actualizate cu dobânda aferentă.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că terenul de 3000 mp şi construcţia existentă pe el a aparţinut autorilor săi S.V. şi S.M. şi a fost expropriat prin Decretul nr. 429/1984. Prin notificarea adresată la 6 februarie 2002 a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de teren neafectată de construcţii şi despăgubiri pentru restul de teren şi construcţia demolată între timp, însă prin dispoziţia nr. 4229/2005 s-a respins cererea de restituire în natură şi s-a constatat dreptul petentului de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de 1.075.017.247 lei.
Ulterior, contestatorul a solicitat introducerea în cauză în calitate de intimat a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, la termenul de judecată din 7 septembrie 2005 dispunându-se astfel.
Prin încheierea din 2 noiembrie 2005 instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Soluţionând cauza pe fond, Tribunalul Prahova a pronunţat sentinţa civilă nr. 170 din 21 februarie 2006 prin care a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că terenul în suprafaţă de 465 mp despre care expertul a arătat că poate fi restituit în natură este situat în spatele unui bloc, în parcarea acestuia, fiind afectat de utilităţi, căi de acces şi conducte de canalizare- astfel că nu poate fi restituit în natură.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor băneşti în echivalent s-a reţinut că în condiţiile Legii nr. 247/2005 despăgubirile se acordă sub forma titlurilor de despăgubire ce reprezintă certificate emise de Cancelaria Primului Ministru prin Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
Contestatorul a declarat apel împotriva sentinţei pronunţată în cauză susţinând că instanţa de fond a respins în mod greşit contestaţia fără a administra un probatoriu complet.
În această fază procesuală instanţa de apel a dispus completarea probelor cu o nouă expertiză topometrică pentru a se stabili dacă suprafaţa de 465 mp este sau nu afectată de utilităţi publice.
Prin Decizia civilă nr. 9 din 12 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul, s-a schimbat în tot sentinţa şi pe fond s-a admis contestaţia, s-a anulat în parte dispoziţia nr. 4229 din 30 mai 2005 emisă de Primăria municipiului Ploieşti şi s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 465 mp delimitată cu simbolurile ABC DA în raport de expertiza efectuată în apel, teren situat în Ploieşti. Au fost menţinute restul dispoziţiilor.
În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut că din expertiza topometrică întocmită la fond şi completată în apel rezultă că terenul în suprafaţă totală de 3000 mp este afectat în parte de utilităţi, suprafaţa de 465 mp fiind liberă şi posibil de restituit în natură şi în acest context instanţa de fond a apreciat greşit, ignorând constatările expertizei.
Intimata Primăria municipiului Ploieşti a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, susţinând că aceasta este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, invocând drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine, în esenţă, următoarele:
Scopul exproprierii din anul 1984 a fost atins, în sensul că s-au construit blocuri pentru locuinţe, s-au amenajat artere de circulaţie, zone verzi şi căi de acces la locuinţe. Suprafaţa de 465 mp este rămasă liberă însă este folosită pentru amenajarea de spaţii verzi, căi de acces, funcţionarea reţelelor tehnico-edilitare ce deservesc construcţiile din zonă. în speţa dedusă judecăţii sunt astfel incidente prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor invocate şi având în vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat în sensul considerentelor ce succed.
Prin dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată s-a reglementat situaţia restituirii în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor expropriate, prevăzându-se proceduri exprese, diferenţiate în raport cu particularităţile specifice.
Potrivit alin. (3) din acest text de lege, în situaţia în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, ... măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent.
Esenţial în aplicarea acestui text de lege este lămurirea împrejurării dacă scopul exproprierii a fost atins, deci dacă s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, iar pe de altă parte, dacă imobilul expropriat, în totalitate sau parţial, este liber şi neafactat de utilităţi publice
În cauză însă nu a fost lămurită pe deplin situaţia terenului.
Deşi în cauză s-au efectuat două expertize topometrice nu s-a lămurit împrejurarea dacă terenul în litigiu a fost folosit scopului exproprierii, astfel cum figurează în documentaţia care a stat la baza exproprierii, dacă pe acest teren urma să fie edificată o construcţie anume şi dacă acest fapt s-a întâmplat sau nu, în raport cu planul urbanistic al localităţii.
Atenţia ambelor instanţe a fost capacitată de menţionarea în raportul de expertiză că suprafaţa de 465 mp teren este liberă şi posibil a fi restituită în natură.
Numai că această informaţie a fost interpretată în mod diferenţiat, chiar contradictoriu de către fiecare instanţă în parte.
Astfel, în timp ce instanţa de fond a considerat că această suprafaţă de teren nu poate fi restituită în natură întrucât este afectată de utilităţi -căi de acces, conducte de canalizare, fiind situată în parcarea unui bloc, instanţa de apel a considerat că respectiva suprafaţă de teren poate fi restituită în natură, nefiind afectată de utilităţii.
În contextul celor menţionate, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a lămurit pe deplin împrejurări de fapt esenţiale pentru aplicarea corectă a legii, ceea ce împiedică instanţa de recurs să efectueze controlul de legalitate, dat fiind că, potrivit art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin lămurite.
Faţă de aceste considerente recursul declarat în cauză va fi admis, cu consecinţa casării deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel în vederea lămuririi aspectelor menţionate şi aplicării normelor de drept corespunzătoare în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) şi art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploieşti împotriva deciziei nr. 9 din 12 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5204/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5153/2007. Civil → |
|---|
