ICCJ. Decizia nr. 5881/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5881
Dosar nr. 28001/3/200.
Şedinţa publică din 20 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, C.E. a cerut Primăriei municipiului Bucureşti să-i restituie în natură terenul în suprafaţă de 300 mp situat în Bucureşti, care a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 759/1965 de la autorii săi P.P. şi P.E.
Primarul General al municipiului Bucureşti a emis dispoziţia nr. 311 din 30 aprilie 2002, prin care a dispus restituirea în natură către C.E. a terenului în suprafaţă de 146 mp situat la adresa arătată în notificare.
La 9 mai 2003 C.E. s-a adresat justiţiei cerând ca Primăria municipiului Bucureşti să fie obligată prin Primarul General să emită o dispoziţie „pentru restituirea în natură a suprafeţei de 154 mp teren situat în Bucureşti, completarea dispoziţiei nr. 311 din 30 aprilie 2002", cu motivarea că prin dispoziţia emisă unitatea deţinătoare nu s-a pronunţat asupra întregului teren cerut prin notificare a fi restituit în natură.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1 din 5 ianuarie 2004, prin care a admis „în parte acţiunea formulată de reclamanta C.E., fostă P., ... în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Bucureşti prin Primarul General ..." şi a obligat „pe pârâtă să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 120 mp teren situat în Bucureşti, conform expertizei efectuată de ing. G.V.".
Apelul declarat de Municipiul Bucureşti a fost respins prin Decizia civilă nr. 209/A din 12 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a pronunţat Decizia nr. 7926 din 12 octombrie 2005, prin care a admis recursul declarat de Municipiul Bucureşti, a casat Decizia de mai sus a Curţii de Apel Bucureşti şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a pronunţat Decizia civilă nr. 176/A din 26 iunie 2006, prin care a admis apelul declarat de Municipiul Bucureşti, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 1 din 5 ianuarie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Rejudecând fondul pricinii, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1233 din 2 octombrie 2006, prin care a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta C.E., fostă P., şi a obligat pe pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General să emită o dispoziţie motivată privind restituirea către reclamantă a suprafeţei de teren de 120 mp situat în Bucureşti, conform expertizei tehnice întocmite de ing. G.V.
A mai fost obligat pârâtul să plătească reclamantei 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de Municipiul Bucureşti a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 49/A din 26 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Municipiul Bucureşti a declarat recurs prin Primarul General prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut în primul rând că instanţele au greşit deoarece nu au observat că recurentul şi-a îndeplinit obligaţia de a se pronunţa asupra notificării, respectând astfel prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prin emiterea dispoziţiei nr. 311/2002 dispunând restituirea în natură a unei părţi din teren şi constatând că pentru diferenţa de teren contestatoarea nu a făcut dovada de persoană îndreptăţită.
În al doilea rând, recurentul a dezvoltat mai multe critici prin care a susţinut că, anulând dispoziţia nr. 2709/2004 emisă de Primăria municipiului Bucureşti, instanţele au analizat greşit probatoriul administrat, au interpretat eronat conţinutul art. 21.1 şi art. 23 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi au încălcat prevederile art. 21-23 din Legea nr. 10/2001.
Recursul astfel motivat nu este întemeiat.
Astfel, sub primul aspect al cazului de nelegalitate dedus cercetării recursului este de observat că, prin dispoziţia emisă şi supusă apoi controlului judecătoresc, Primarul General al municipiului Bucureşti a rezolvat numai parţial cererea de restituire în natură a terenului, fără a se pronunţa, în pofida celor susţinute în recurs, asupra diferenţei de teren care a excedat celei restituite în natură.
Ca urmare, pe deplin justificat instanţele au hotărât că recurentul este obligat a soluţiona în întregime cererea obiect al notificării, numai astfel fiind îndeplinită obligaţia instituită prin art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 devenit art. 25 alin. (1) după modificarea şi republicarea legii, potrivit cu care „în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură".
Secunda critică din acelaşi motiv de recurs nu poate fi cercetată în recurs, deoarece este străină dispozitivului şi considerentelor deciziei recurate, fiind subsecventă unei dispoziţii emisă de Primarul General al municipiului Bucureşti care nu a făcut obiectul judecăţii din prezentul proces.
În raport cu cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul municipiul Bucureşti prin Primarul general împotriva deciziei nr. 49 A din 26 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5972/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5886/2007. Civil → |
|---|
