ICCJ. Decizia nr. 586/2007. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 586.

Dosar nr.1938/101/2007

Şedinţa publică din 20 septembrie 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.

Primarul comunei Broşteni, jud. Mehedinţi, a emis dispoziţia nr. 23 din 27 aprilie 206, prin care a respins cererea de restituie în natură a unei mori formulată de G.E. şi G.D.D. cu motivarea că imobilul a fost demolat, a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru acest imobil potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi a respins cererea aceloraşi solicitanţi având ca obiect o presă pentru ulei, un gater, doi vagoneţi şi o pivă cu motivarea că sunt bunuri mobile care nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Solicitanţii au contestat în justiţie dispoziţia de mai sus, solicitând anularea art. 3 din dispoziţia atacată, adică cel referitor la bunurile calificate ca nefacând obiectul Legii nr. 10/2001 şi obligarea Primăriei comunei Broşteni să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru toate bunurile cerute prin notificare şi anume :

- o clădire din zid, acoperită cu ţiglă, compusă din parter cu stâlpi din beton, planşeu de beton şi etaj, având o cameră din zid pentru motor şi o cameră din zid pentru transmisie;

- o moară sistematică cu valturi instalată în clădirea de mai sus, compusă din postament pentru instalaţii, motor de 404 tip motorină, transmisie mecanică acţionată de motorul morii şi două valţuri pentru cereale cu o capacitate de peste 10.000 kg/24 ore;

- o fabrică de ulei instalată în acelaşi local, compusă din presă de ulei mecanică acţionată de transmisia morii, pompă, aparat de scos turte, curăţători, elevator şi planşitere pentru selecţionarea seminţelor, prăjitoare;

- un gater mecanic vertical cu 14 pânze având ca accesorii un circular şi un vagonet.

Contestatorii au susţinut că bunurile considerate mobile prin dispoziţia atacată sunt imobile prin destinaţie, constituind împreună cu clădirea în care funcţionau proprietatea industrială a autorului lor G.V.T., întreaga întreprindere fiind naţionalizată fără despăgubiri prin Legea nr. 119/1948.

Contestaţia a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1895 din 28 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi cu motivarea că, potrivit adresei transmise de Prefectul judeţului Mehedinţi, dosarul administrativ privind pe contestatori a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel că rezolvarea litigiului dintre părţi se va face potrivit procedurii speciale reglementată prin Legea nr. 247/2005.

Contestatorii au declarat apel, în cadrul căruia au susţinut că dosarul administrativ a fost restituit Primăriei comunei Broşteni, ceea ce impune judecarea contestaţiei.

Curtea de Apel de Apel Craiova, secţia civilă, a pronunţat Decizia nr. 137 din 1 martie 2007, prin care a admis apelul declarat de contestatori, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinţi.

Instanţa de apel a hotărât că în mod nelegal prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., urmând ca instanţa de trimitere să se pronunţe asupra art. 3 din dispoziţia contestată în raport cu prevederile art. 6 alin. (2) şi urm. din Legea nr. 10/2001.

Contestatorii au declarat recurs, prin care, tară a critica dispozitivul deciziei instanţei de apel, au cerut îndreptarea considerentelor aceleiaşi decizii, scop în care au susţinut că, prin natura lor, bunurile în litigiu au regimul juridic definit prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar nu cel din art. 6 alin. (2) al aceleiaşi legi, cum greşit a statuat instanţa de apel.

Examinând recursul astfel motivat, Înalta Curte constată cele ce succed.

Eroarea cuprinsă într-unui din considerentele hotărârii recurate nu justifică admiterea unui recurs, deoarece acesta vizează dispozitivul hotărârii atacate.

Într-o atare situaţie, adică atunci când eroarea priveşte considerentele, aşa cum este şi cazul concret al pricinii de faţă, recursul urmează să fie respins, făcându-se cuvenita rectificare a considerentelor prin motivarea deciziei de respingere.

În acest cadru procesual este de observat că în ipoteza din speţă, adică atunci când prima instanţă a rezolvat greşit procesul fără a intra în cercetarea fondului, limitele instanţei de apel sunt stabilite în mod precis prin art. 297 alin. (1) C. proc. civ. la obligaţia de a desfiinţa hotărârea atacată şi de a trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Cu alte cuvinte, în atare situaţie instanţa de apel nu are dreptul de a dezlega alte probleme de drept şi nici de a da îndrumări instanţei de trimitere care ar viza chestiuni de fond ale cauzei.

Ca urmare, deşi va respinge recursul, Înalta Curte va substitui motivarea din considerentele deciziei atacate în sensul înlăturării îndrumărilor date instanţei de trimitere cu privire la însuşi fondul litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de G.T.D.D. şi G.T.E. împotriva deciziei nr. 137 din 1 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 586/2007. Civil