ICCJ. Decizia nr. 5907/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5907
Dosar nr. 6579/54/200.
Şedinţa publică din 20 septembrie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 2459/2004, reclamanţii B.S.T. şi D.I.M. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria municipiului Târgu Jiu, D.G.F.P. Gorj, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, SC Y. SRL Târgu Jiu şi SC P.S. SRL Târgu Jiu, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună desfiinţarea dispoziţiei nr. 1335 din 24 septembrie 2004, emisă de primarul oraşului Târgu Jiu, restituirea în natură a terenului liber şi cel concesionat, precum şi acordarea de despăgubiri în echivalent pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că oferta de acordare a despăgubirilor în echivalent stabilită de Primăria Târgu Jiu, prin Decizia nr. 1335 din 24 septembrie 2004, este ilegală, deoarece nu este în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi trebuie recalculată numai după stabilirea exactă a porţiunilor din teren ce pot fi retrocedate şi pe bază de expertiză la preţul pieţei, raportat la preţul terenurilor din vecinătatea acestora.
În raport de actele şi lucrările cauzei, prin sentinţa civilă nr. 26 din 24 ianuarie 2006 pronunţată în dosarul nr. 2459/civ/2006, Tribunalul Gorj a admis, în parte, contestaţia formulată de reclamanţii B.S.T. şi D.I.M. împotriva dispoziţiei nr. 1335 din 24 septembrie 2004, emisă de Primarul municipiului Târgu Jiu; a modificat dispoziţia contestată şi a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1479 mp, situat în Târgu Jiu, individualizat prin suprafaţă şi parcele conform raportului de expertiză.
S-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 600 mp, ce a făcut obiectul parcelei nr. 2 descrisă în raportul de expertiză; s-a constatat că reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, în sumă de 3.598.205,4 RON, corespunzător valorii terenului în suprafaţă de 10.113 mp; s-a respins acţiunea faţă de pârâta D.G.F.P. Gorj şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat, în esenţă, că reclamanţii au făcut dovada că sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură şi prin echivalent în condiţiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001, iar prin sentinţa civilă nr. 12770 din 20 decembrie 2001 s-a constatat că cele două suprafeţe de teren au fost luate de stat în mod abuziv.
S-a apreciat, în raport de concluziile raportului de expertiză, că se impune restituirea în natură a suprafeţei totale de 1479 mp, individualizată în raportul de expertiză în parcele, iar pentru diferenţa de 10.113 mp, se impune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 3.598.205,4 RON.
S-a constatat că Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi D.G.F.P. Gorj nu au calitate procesuală pasivă.
Prin Decizia civilă nr. 857 din 6 noiembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 6579/54/2006 (nr. în format vechi 1411/Civ/2006), Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de pârâţii Primăria municipiului Târgu Jiu, prin primar şi SC P.S. SRL Târgu Jiu; a respins apelul declarat de apelanţii-reclamanţi; a schimbat, în parte, sentinţa, în sensul că a respins cererea de restituire în natură în ceea ce priveşte suprafeţele de teren individualizate în raportul de expertiză ca fiind situate în parcelele 1 (106 mp), 4 (127 mp), 5 (70 mp), 6 (70 mp), 7 (200,5 mp) şi 8 (48 mp), precum şi pentru suprafaţa de 36 mp (6 x 6), teren aferent postului de transformare şi alimentare cu energie electrică, situat pe parcela 3, suprafaţa restituită în natură în parcela 3 fiind de 819 mp; a constatat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent în cuantum de 3.833.210,3 lei, corespunzător terenului în suprafaţă de 10.773,5 mp, şi a respins acţiunea faţă de pârâta SC P.S. SRL Târgu Jiu.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a constatat următoarele:
Obiectul judecăţii îl reprezintă contestaţia împotriva deciziei nr. 1335 din 24 septembrie 2004, emisă de primarul municipiului Târgu Jiu, în temeiul Legii nr. 10/2001.
În cadrul procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001, instanţei judecătoreşti îi revine obligaţia să se pronunţe explicit şi motivat, pe bază de probe certe, cărora dintre persoanele juridice notificate şi chemate în judecată le revine calitatea de deţinător al imobilelor a căror restituire se solicită, prin aceasta înţelegându-se entitatea cu personalitate juridică, care exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată, ori instituţia care are înregistrate bunurile în patrimoniul său.
Pârâta SC P.S. SRL este terţ în raport cu dispoziţia contestată, iar potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, tribunalele sunt competente să soluţioneze în primă instanţă numai contestaţiile împotriva deciziilor sau dispoziţiilor emise de deţinătorul imobilului, calea de atac fiind conferită de lege doar persoanelor îndreptăţite, expres prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Pârâta SC P.S. SRL nu este deţinător în sensul legii şi deci nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
S-a constatat că motivul de apel invocat de către Primăria Târgu Jiu, privind lipsa calităţii procesuale pasive, este nefondat, deoarece Legea nr. 10/2001 instituie, pentru restituirea imobilelor două etape: o etapă necontencioasă şi o etapă contencioasă, precum şi părţile între care se desfăşoară aceste proceduri, şi anume „persoana îndreptăţită" şi „persoana juridică deţinătoare a imobilului".
Art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, menţionează şi primăriile în categoria de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietăţii, cu precizarea că în cazul primăriilor restituirea se face prin dispoziţia motivată a primarilor, calitate procesuală având primăria.
În ce priveşte motivele de apel invocate de Primăria Târgu Jiu şi apelanţii reclamanţi, referitoare la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, s-a constatat că potrivit art. 10 şi art. 11 din acest act normativ, se dispune restituirea în natură pentru suprafeţele de teren care nu sunt afectate de construcţii autorizate, de servituţi legale, amenajări de utilitate publică etc.
În raport de probele administrate în cauză, raport de expertiză şi cercetare la faţa locului, s-a apreciat că suprafeţele de teren individualizate în raportul de expertiză tehnică ca fiind situate în parcelele 1, 4, 5, 6, 7 şi 8 nu pot fi restituite în natură, nefiind „libere" în sensul legii.
Cu privire la suprafeţele de teren înscrise în parcelele 2 şi 3 s-a constatat că sunt afectate de construcţii (fostă casă – în care în prezent funcţionează cabinete medicale) şi respectiv, de un post de transformare şi alimentare cu energie electrică ce ocupă suprafaţa de 36 mp, astfel că suprafaţa ce li se restituie în natură, în parcela 3, este de 819 mp
Pentru suprafaţa de teren nerestituită în natură, 110.773,5 mp, s-a constatat dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii în echivalent, la valoarea de referinţă avută în vedere prin raportul de expertiză, de 3.833.211,3 lei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii B.S.T. şi D.I.M. şi pârâţii Primăria municipiului Târgu Jiu, reprezentată prin primar şi primarul municipiului Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin recursul lor, reclamanţii au arătat că Decizia recurată este dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece respingerea cererii acestora de retrocedare în natură a tuturor parcelelor, nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, care sunt libere, aşa cum rezultă din expertizele tehnice efectuate în cauză, cât şi prin cercetarea la faţa locului, este nelegală.
În ce priveşte terenurile ocupate de societăţile comerciale, acestea au fost fie vândute, fie concesionate de primărie după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, ceea ce reprezintă, în opinia acestora, o formă de preluare abuzivă a proprietăţii lor.
În ce priveşte acordarea despăgubirilor, solicită ca aceasta să se facă conform legii, în cuantumul calculat în conformitate cu preţul de piaţă al metrului pătrat de teren retrocedat la data rămânerii hotărârii definitive.
Prin recursul lor, pârâţii Primăria municipiului Târgu Jiu şi primarul municipiului Târgu Jiu, invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Târgu Jiu, întrucât aceasta presupune existenţa identităţii între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
Or, în speţă, în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dispoziţia prin care se soluţionează notificarea este emisă de primar, singurul care are calitate procesuală pasivă.
Pe de altă parte, se arată că nici unul din terenurile schiţate în cele 6 anexe nu pot fi restituite în natură, deoarece acestea aparţin domeniului public, ca spaţii de parcare, spaţii verzi căi de acces sau sunt afectate de construcţii, astfel că restituirea se poate face numai în echivalent potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor se arată că urmare a apariţiei Legii nr. 247/2005, singura competentă pe acest aspect este Comisia Centrală, motiv pentru care instanţa de fond a stabilit în mod nelegal cuantumul acestora.
Examinând Decizia în raport de criticile formulate de reclamanţi şi de pârâţi Primăria municipiului Târgu Jiu şi primarul municipiului Târgu Jiu, instanţa constată următoarele:
Pârâta Primăria municipiului Târgu Jiu, prin recursul său, critică greşita aplicare în speţă a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu are calitate procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecăţii, aceasta aparţinând primarului care este obligat să emită dispoziţia urmare a notificărilor persoanelor îndreptăţite, formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Această critică este nefondată, deoarece la data când s-au transmis notificările de către reclamanţi (nr. 3861 şi 3862 din 9 august 2001) către pârâtă, s-a născut raportul juridic între aceştia, iar pârâta avea calitate de persoană juridică deţinătoare a terenului, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, nemodificată.
În concluzie, legal au stabilit instanţele de fond şi apel că în raportul juridic dedus judecăţii calitate procesuală pasivă are şi primăria, chemată în proces anterior datei când Legea nr. 10/2001 a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, iar organul abilitat expres de lege să emită Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată, este primarul, respectiv primarul general al municipiului Bucureşti.
Celelalte critici formulate de către reclamanţi şi pârâţi vizează nelegalitatea deciziei civile recurate, ca fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, în ce priveşte modalitatea de restituire către reclamanţi a terenului, în natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent.
Astfel, reclamanţii, deşi nu arată expres, critică greşita aplicare în speţă a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001 republicată, deoarece toate terenurile identificate în schiţele anexe la rapoartele de expertiză întocmite în cauză evidenţiază că acestea sunt „libere" în sensul legii, iar pârâţii critică greşita aplicare în speţă a dispoziţiilor art. 1 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001, republicată, deoarece, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât suprafeţele de teren a căror restituire în natură se solicită fac parte din domeniul public al municipiului Târgu Jiu şi sunt afectate de utilităţi publice şi de construcţii.
Numai că, potrivit dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări în fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Or, instanţa de apel a stabilit că terenurile expropriate nu sunt libere în sensul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, pentru a dispune restituirea acestora în natură, deoarece sunt afectate de utilităţi publice şi de construcţii (creşă în care în prezent funcţionează cabinete medicale), fără ca situaţia de fapt să fie pe deplin dovedită, neexistând un fundament probatoriu adecvat şi pertinent, în acest sens.
Astfel, în primă instanţă s-a efectuat raportul de expertiză tehnică de către expert P.M., iar în apel s-a efectuat un supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în primă instanţă şi s-a concluzionat că terenurile evidenţiate în schiţele anexe 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, sunt parţial libere şi se poate restitui în natură o suprafaţă totală de 2.079,50 mp.
Instanţa de fond a restituit în parte această suprafaţă, respectiv 1.479 mp, mai puţin suprafaţa de 600 mp ce a făcut obiectul parcelei nr. 2 descrisă în raportul de expertiză, iar instanţa de apel a schimbat soluţia primei instanţe, în sensul că a respins cererea de restituire în natură a suprafeţelor de teren individualizate în raportul de expertiză în parcelele 1, 4, 5, 6, 7 şi 8, precum şi suprafaţa de 36 mp, teren aferent postului de transformare şi alimentare cu energie electrică situat în parcela 3, constatând că suprafaţa restituită în natură în parcela 3 este de 819 mp.
Dacă obiecţiunile formulate în primă instanţă de către părţi la raportul de expertiză au fost puse în discuţie de către instanţă şi s-a încuviinţat ca expertul judiciar să răspundă acestora, obiecţiunile la suplimentul raportului de expertiză efectuat în apel, în termen legal, formulate de pârâta Primăria municipiului Târgu Jiu, nu au fost puse în discuţie, deşi, prin acestea s-a susţinut că expertul a omis să evidenţieze pe schiţa de plan o serie de construcţii, cum ar fi postul de transformare energie electrică de pe parcela 3.
Proba hotărâtoare pe baza căreia s-a pronunţat hotărârea ce face obiectul prezentului recurs este cercetarea la faţa locului efectuată de către instanţă. Despre cele constatate la faţa locului s-a încheiat proces-verbal, însă procuratorul reclamanţilor a contestat constatările instanţei, susţinând că cercetarea s-a făcut la alt termen, şi că pe terenul a cărui restituire se solicită nu sunt edificate construcţii, şi nu este afectat de utilităţi publice.
Faţă de această susţinere, proba cu cercetare locală trebuia refăcută.
Pe de altă parte, instanţa de apel, în procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării locale, nu arată pe care din parcele este amplasată construcţia-creşă, în care în prezent funcţionează cabinete medicale.
În această situaţie, se constată că se impune completarea expertizei şi a probei cu înscrisuri şi refacerea cercetării locale, probe incompatibile cu structura recursului potrivit dispoziţiilor art. 305 C. proc. civ., pentru a se stabili, în concret, care sunt suprafeţele de teren ce pot fi restituite în natură, în raport de prevederile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001, şi pentru ce suprafeţe reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent.
Expertul urmează să stabilească ce construcţii sunt amplasate pe teren, când au fost edificate aceste construcţii şi care sunt suprafeţele de teren ce nu sunt afectate de construcţii noi, de servituţi legale şi alte amenajări de utilitate publică, la întocmirea lucrării urmând ca expertul să aibă în vedere şi obiecţiunile făcute de părţi la raportul de expertiză.
Pentru stabilirea împrejurărilor privind data edificării construcţiilor se va administra şi proba cu înscrisuri (autorizaţie de construire şi alte înscrisuri), deoarece pentru restituirea în natură a imobilelor se are în vedere situaţia juridică a acestora la data cererii de restituire, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001, iar art. 10 alin. (3), la care trimite art. 11 alin. (3) din lege, prevede că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990.
Pentru aceste considerente, instanţa, constatând că situaţia de fapt nu este pe deplin stabilită, în baza dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., va admite recursurile declarate de reclamanţii B.S.T. şi D.I.M. şi de pârâţii primarul municipiului Târgu Jiu şi Primăria municipiului Târgu Jiu, va casa în parte Decizia atacată şi va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de reclamanţi şi pârâţi, aceleiaşi instanţe.
Vor fi menţinute restul dispoziţiilor deciziei, respectiv cele privind admiterea apelului declarat de SC P.S. SRL, schimbarea sentinţei civile şi respingerea acţiunii reclamanţilor faţă de aceasta, dispoziţiile instanţei de apel în acest sens nefăcând obiectul recursului.
Cu ocazia rejudecării cauzei vor fi avute în vedere şi celelalte mijloace de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanţii B.S.T. şi D.I.M. şi pârâţii primarul municipiului Târgu Jiu şi Primăria municipiului Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 857 din 6 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează în parte.
Trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de reclamanţi şi pârâţii recurenţi aceleiaşi curţi de apel.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5889/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5845/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
