ICCJ. Decizia nr. 5914/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5914
Dosar nr. 31528/3/200.
Şedinţa publică din 20 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 16 septembrie 2005, reclamantele I.M. şi D.C. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând:
- anularea Dispoziţiei nr. 757 din 16 august 2005, precum şi a Titlului de proprietate nr. 30221 din 5 iunie 1996 emis în favoarea lor pentru un teren de 5000 mp;
- atribuirea terenului menţionat către pârât şi restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, compus din construcţie de 58 mp şi teren de 5000 mp.
În motivarea contestaţiei, întemeiate pe Legea nr. 10/2001, reclamantele au susţinut că:
- sunt moştenitoarele proprietarilor imobilului revendicat, preluat abuziv de stat şi aflat în detenţia pârâtului, de la care au solicitat restituirea în natură, potrivit legii precizate;
- prin dispoziţia contestată, pârâtul le-a respins cererea, pe considerentul că notificarea nu a fost semnată de D.C., terenul nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, conform art. 8 alin. (1), iar în privinţa construcţiei nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate;
- această soluţie este greşită deoarece lipsa semnăturii unei moştenitoare nu atrage nevalabilitatea notificării, au făcut dovada existenţei construcţiei şi a dreptului de proprietate, iar prin titlul nr. 30221/1996, emis în baza Legii nr. 18/1991, le-a fost atribuit un teren de 5000 mp, pe alt amplasament.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 633 din 23 mai 2006, a respins contestaţia, ca neîntemeiată.
S-a reţinut că:
- notificarea a fost formulată în numele ambelor reclamante de către I.M. , care nu a făcut însă dovada că ar fi acţionat în calitate de mandatar al sorei sale D.C., astfel că în privinţa acesteia din urmă pârâtul a respins corect cererea, ca informă;
- defunctul C.C., bunicul reclamantelor şi proprietar al terenului solicitat, a transmis acest imobil fiului şi nepoatelor sale prin testamentul din 12 decembrie 1947;
- în privinţa aceluiaşi teren (în prezent intravilan), prin titlul nr. 30221 din 5 iunie 1996, emis în baza Legii nr. 18/1991, reclamantelor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, pe alt amplasament;
-schimbarea amplasamentului nu le prejudiciază pe reclamante deoarece terenul atribuit conform Legii nr. 18/199 păstrează regimul juridic iniţial al imobilului, de teren arabil;
-potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamantele nu mai pot solicita restituirea terenului conform acestei legi, care nici nu prevede posibilitatea efectuării unui schimb;
-reclamantele nu au făcut dovada că autorii lor erau proprietarii clădirii revendicate, de 56 mp.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 673 din 20 noiembrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante.
S-a reţinut că:
-deşi în notificare apar numele ambelor reclamante, această cerere a fost semnată doar de I.M., care nu a prezentat vreo împuternicire din partea sorei sale D.C. ;
- procesul verbal din 19 iulie 2005 încheiat la sediul pârâtului şi protocolul din 31 iulie 1985, de predare-primire a terenului de 11 ha, nu pot fi analizate deoarece nu fac obiectul cererii de chemare în judecată;
- pentru dovedirea existenţei construcţiei reclamantele nu au solicitat administrarea probei testimoniale, iar în raport de situaţia de fapt nu se impunea audierea unor martori;
- din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă ca autorul reclamantelor ar fi edificat vreo construcţie pe terenul aflat în detenţia pârâtului;
- adresele Oficiului Cadastrului, conform cărora pârâtul deţine din anul 1985 terenuri şi o construcţie de 58 mp, pe parcela unde este amplasat imobilul revendicat nu fac dovada existenţei dreptului de proprietate asupra clădirii la data preluării;
- potrivit fişei de inventariere şi unui înscris emis în anul 1997, clădirea de 58 mp a fost edificată în 1969, deci ulterior preluării terenului de către stat, iar în prezent are suprafaţa de 177,75 mp;
- într-un certificat fiscal emis în anul 1952, defunctul autor al reclamantelor figura cu un teren viran cedat Sfatului Popular în 1950;
- pentru terenul de 5.000 mp reclamantele nu mai pot solicita măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 deoarece au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar;
- Legea nr. 10/2001 nu prevede posibilitatea unui schimb între terenul arabil atribuit reclamantelor şi terenul deţinut de pârât.
Reclamantele au declarat recurs, prin care au solicitat casarea ambelor hotărâri şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, reclamantele au susţinut că imobilul revendicat a aparţinut defunctului lor autor şi se află în detenţia pârâtului, care le-a respins nejustificat notificarea formulată conform Legii nr. 10/2001.
Aceste critici nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantele I.M. şi D.C. împotriva deciziei nr. 673/A din 20 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5929/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5919/2007. Civil → |
|---|
