ICCJ. Decizia nr. 5919/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5919
Dosar nr. 5650/121/200.
Şedinţa publică din 20 septembrie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 100 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Galaţi, a fost respinsă acţiunea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti, prin care s-a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului T.Ş., returnat din Anglia la data de 26 octombrie 2006.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere în esenţă că libera circulaţie a persoanelor constituie una din cele patru libertăţi din cadrul pieţei interne şi poliţiştilor comunitari la nivelul Uniunii Europene, esenţa acesteia constând în eliminarea discriminărilor între cetăţenii statelor membre. Baza legală a liberei circulaţii o constituie art. 14(7 A) din Tratatul de la Roma, precum şi art. 61(731) din acelaşi tratat, precum şi art. 45 din Carta Uniunii Europene privind drepturile fundamentale ale cetăţenilor.
Au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 39-42 privind libera circulaţie a persoanelor din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum şi faptul că în decembrie 2000 România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar ce are la bază prevederile tratatelor constitutive care guvernează libera circulaţie a persoanelor. S-a considerat că instanţa naţională are obligaţia să aplice dreptul comunitar şi să-i asigure efectul deplin, înlăturând din oficiu aplicarea normei interne contrare, conform art. 20 alin. (2) din Constituţie. Pe fond s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză motivele de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică pentru a se restricţiona de către statele membre dreptul la liberă circulaţie a cetăţenilor Uniunii, indiferent de naţionalitate.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 117 din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Galaţi.
Soluţia are în vedere prevederile art. 27 din Directiva 38/2004/CE, în sensul căruia statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi membrilor lor de familie, indiferent de cetăţenie, pentru motive de ordine publică, siguranţă naţională sau sănătate publică. Prin urmare norma comunitară prevede limitativ situaţiile în care statul poate restrânge libera circulaţie a persoanelor, fără a se face nici o distincţie în ceea ce priveşte persoana cetăţeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu pericol social pentru ordinea, siguranţa şi sănătatea publică a statului din care a fost returnat. în aceste condiţii, s-a constatat că norma internă prevede o categorie mai largă de situaţii în care se poate dispune restrângerea dreptului cetăţeanului român la liberă circulaţie şi de aceea s-a constatat inaplicabilitatea legii interne. Şi cum nu s-a făcut dovada că pârâtul s-ar afla în una din cele trei situaţii ce ar impune restricţionarea dreptului la liberă circulaţie în spaţiul Uniunii Europene, s-a decis că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente.
Împotriva acestei decizii, Direcţia Generală de Paşapoarte a declarat recursul de faţă, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii cererii şi restrângerea dreptului la liberă circulaţie faţă de T.Ş., pentru cel mult 3 ani, pe teritoriul Angliei.
Se susţine că în mod greşit curtea de apel a apreciat că nu rezultă împrejurările care ar fi trebuit să fie avute în vedere pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulaţie, fără a avea în vedere obligaţiile ce revin cetăţenilor români care părăsesc România, a căror nerespectare poate duce la îngrădirea dreptului la liberă circulaţie, în condiţiile Constituţiei României, a legii române speciale şi a art. 2 alin. (4) din Protocolul nr. 4 la CEDO.
Recursul de faţă ce poate fi întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este întemeiat, urmând a fi admis în sensul celor ce urmează:
Potrivit textului redat în susţinerea recursului, drepturile recunoscute în paragraful I pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri, care prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.
Tot astfel, art. 27 din Directiva 38/2004/CE a Parlamentului European permite statelor membre să restrângă libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii pentru motive de ordine publică, siguranţă sau sănătate publică, dacă măsurile de restrângere respectă principiul proporţionalităţii şi se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Potrivit art. 6 alin. (1) din aceeaşi directivă, cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul altui stat membru pe o persoană de cel mult trei luni.
În speţă s-a făcut dovada că pârâtul a intrat ilegal în Anglia, anume la 14 aprilie 1999 şi a locuit acolo fără forme până la data de 31 august 2006, când a fost returnat, conform declaraţiei olografe din aceeaşi dată (fila 4 dosar fond).
În aceste condiţii, rezultă că sunt pe deplin incidente prevederile legii interne, respectiv art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, în raport de care recursul de faţă va fi admis conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în sensul casării deciziei recurate, precum şi a sentinţei pronunţate în cauză. în rejudecare, se va admite cererea, dispunându-se limitarea dreptului la liberă circulaţie a pârâtului, pe timp de 6 luni, pe teritoriul Angliei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 117 A din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 100 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Galaţi şi, rejudecând admite cererea, dispune limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie a pârâtului T.Ş. pe timp de 6 luni, pe teritoriul Angliei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5914/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5892/2007. Civil → |
|---|
