ICCJ. Decizia nr. 6326/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 81 din 20 ianuarie 2006, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte contestația formulată de G.B.C., în contradictoriu cu pârâta RA A.P.P.S., a anulat în parte dispoziția nr. 125 din 1 aprilie 2005 emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificărilor nr. 630/2002 și nr. M367/2002 privind imobilul teren în suprafață de 312,40 mp situat în fosta parcelă 5, București, sector 1, a respins contestația cu privire la măsura transmiterii notificărilor nr. 630/2002 și nr. M367/2002 privind imobilul situat în fosta parcelă 15 sector 2 (pentru restul imobilului) către Primăria municipiul București, a obligat pârâta la plata către contestator a sumei de 259 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a da această soluție, Tribunalul a reținut că, prin decizia nr. 125 din 1 aprilie 2005, RA A.P.P.S. a respins notificările nr. 630/2002 și nr. 14367/2002 formulate de G.B.C. privind restituirea în natură a imobilelor situate în București și garaj, sectorul 2 și în strada A.C., fostă parcelare J., parcela 5, sectorul1 ca nedovedită, iar pentru imobilele care nu se află în administrarea regiei, situate în șos. P. nr. 8, sector 2, strada A.C., fostă parcelare J., parcela 15, sector 1 și strada M.V. nr. 18, sector 2 (restul imobilului), notificările au fost trimise Primăriei municipiului București, în vederea identificării persoanei deținătoare.
împotriva acestei decizii nr. 125/2005 dată de RA A.P.P.S., s-a formulat prezenta contestație, iar tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată, în parte.
Reținând aplicabilitatea art. 1 lit. d) din H.G. nr. 498/2003, care prevede că entitățile obligate la restituire au plenitudine de competență în soluționarea notificărilor care fac obiectul procedurii administrative, tribunalul a apreciat că se impune cu prioritate soluționarea notificărilor privind imobilele de către Primăria municipiului București, proces în timpul căruia s-ar putea produce, în privința dovedirii calității de persoană îndreptățită la restituire a contestatorului, sub aspectul dreptului de proprietate al autorilor dreptului asupra imobilelor la data preluării, probe noi, care s-ar putea afla în puterea entității deținătoare ale acestui bun.
Soluționarea în acest moment, numai asupra unei părți, nedeterminată din imobil și în baza probatoriului care s-a putut administra până în acest moment, ar fi de natură a-l prejudicia pe contestator.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis contestația în ceea ce privește imobilul teren în suprafață de 312,40 mp suprafață stabilită prin raportul de expertiză topo cadastrală efectuată de expert ing. O.V., obligând pârâta să se pronunțe cu privire la acest imobil asupra posibilității restituirii în natură, care guvernează materia restituirilor potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și a respins contestația ca neîntemeiată în ceea ce privește măsura trimiterii spre soluționare către Primăria municipiului București a notificărilor.
RA A.P.P.S. a declarat apel împotriva acestei sentințe, pe care l-a motivat în sensul că reclamantul nu a dovedit că imobilele solicitate au trecut în proprietatea statului de la autorii săi și nici faptul că preluarea a fost abuzivă.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 704A din 30 noiembrie 2006 a respins apelul ca nefondat, păstrând, astfel soluția instanței de fond.
împotriva acestei decizii, RA A.P.P.S. a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin recursul formulat, RA A.P.P.S. a arătat, în esență, ca și în apel, că reclamantul nu a dovedit că imobilele solicitate au trecut în proprietatea statului de la autorii săi și nici faptul că preluarea a fost abuzivă și a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și, pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel, ca și cea de fond, au reținut corect din probele dosarului, înscrisuri și expertiză, că, potrivit art. 10 și urm. din Legea nr. 10/2001, contestatorul a dovedit că imobilele au trecut în proprietatea statului de la autorii săi, nemaiavând relevanță că au fost trecute abuziv sau nu, conform noii formulări a legii, așa cum a fost arătată de Legea nr. 247/2005.
Chiar dacă din actele dosarului rezultă că imobilele au fost preluate abuziv, instanța a considerat că acest fapt nu mai influențează soluția primei instanțe.
Curtea de apel a reținut că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, fiind susținută de actele dosarului și expertiza efectuată în cauză și a menținut-o.
Astfel, instanța a constatat că, în ceea ce privește imobilul teren, parcela nr. 5, contestatorul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire, potrivit dispozițiilor art. 1, coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, și cu privire la acest imobil, tribunalul a constatat întemeiată contestația, motiv pentru care a admis-o și a obligat pârâta să se pronunțe prin dispoziție motivată cu privire la posibilitatea de restituire în natură a acestuia.
în ceea ce privește imobilele situate în fosta parcelă nr. 15, a rezultat din probele dosarului că pârâta nu deține aceste imobile și nici contestatorul nu a putut indica cu certitudine unitatea deținătoare.
De aceea, instanța de fond corect a respins ca neîntemeiată contestația în ceea ce privește măsura trimiterii spre soluționare către Primăria municipiului București a notificărilor, iar curtea de apel a menținut soluția.
Față de cele mai sus exprimate, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6333/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6241/2007. Civil → |
|---|
