ICCJ. Decizia nr. 6338/2007. Civil
| Comentarii |
|
Tribunalul Călărași a pronunțat sentința civilă nr. 330 din 31 martie 2006 prin care a respins contestația formulată de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Călărași împotriva dispoziției nr. 2654 din 8 iulie 2005 emisă de primarul municipiului Călărași.
La 20 noiembrie 2006 Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Călărași a cerut să fie repusă în termenele de declarare și motivare a căii de atac împotriva sentinței de mai sus, a calificat calea de atac drept recurs și a declarat recurs, pe care l-a motivat.
Prin decizia civilă nr. 168 din 15 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a definit drept apel calea de atac prevăzută de lege pentru hotărârea primei instanțe, a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul de apel și a respins apelul ca fiind tardiv declarat.
Instanța de apel a reținut în esență că hotărârea primei instanțe a fost predată la data de 1 iunie 2006 de către agentul procedural serviciului de registratură din cadrul apelantei cu respectarea tuturor regulilor pretinse de lege.
A mai constatat curtea de apel că nu constituie împrejurare mai presus de voința părții în înțelesul art. 103 alin. (1) teza finală C. proc. civ. faptul că funcționara care a primit efectiv hotărârea a arhivat-o la o altă societate comercială.
Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Călărași a declarat recurs, prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a cerut casarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, soluționarea fondului pricinii fie de către însăși instanța de apel ori de către prima instanță.
Dezvoltând recursul, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Călărași a susținut că instanța de apel a examinat numai declarația pe proprie răspundere dată de "persoana care a recunoscut și și-a asumat responsabilitatea faptei ei" fundamentându-și hotărârea în exclusivitate pe baza acestui înscris, lăsând însă necercetate alte înscrisuri depuse odată cu cererea de repunere în termen (contractul de muncă al acelei persoane, dovezile referitoare la sediul recurentei), care erau de natură să ateste că primitorul hotărârii de primă instanță nu era persoană îndreptățită a primi corespondența.
Examinând recursul astfel motivat, înalta Curte constată cele ce succed.
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat de către recurentă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Susținerea recurentei în sensul că hotărârea atacată este rezultatul nepronunțării instanței de apel asupra unor dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu se încadrează în nici una din ipotezele avute în vedere de către textul legal mai sus citat.
Simpla redare a dispozitivului și considerentelor hotărârii recurate arată deplina concordanță dintre ele și că motivarea deciziei explică întrutotul soluția dată apelului.
Aceleași susțineri nu se încadrează însă în nici unul din celelalte cazuri de nelegalitate expres și limitativ prevăzute prin art. 304 C. proc. civ., ele constituind motiv de recurs de sine stătător în reglementarea fostului pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., caz abrogat prin art. I pct. 1111 din O.U.G. nr. 138/2000, punct reintrodus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.
în raport cu asemenea stare procesuală, recursul a fost respins potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6368/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6364/2007. Civil → |
|---|
