ICCJ. Decizia nr. 6364/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 369 din 10 martie 2006, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins contestația formulată de contestatorii I.G., Ș.C., I.M., I.E., M.I., A.R.N., M.G. și E.I., în contradictoriu cu A.N.A.P.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin întâmpinare s-a invocat excepția inadmisibilității, în raport de despăgubirile pretinse de reclamanți, însă acest mijloc de apărare vizează modul de soluționare a acțiunii.
De aceea, nu este o excepție procesuală privind neîndeplinirea condițiilor de exercițiu ale acțiunii, care are ca obiect principal anularea deciziei emise.
Cercetând fondul, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 330 din 29 iunie 2005 pârâta a respins cererea reclamanților, formulată prin notificarea nr. 323 din 2 iulie 2001, pentru restituirea prin echivalent a imobilului, teren, situat în Ploiești, deoarece nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor.
Tribunalul a mai reținut, că decizia contestată a fost emisă ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 747 din 21 ianuarie 2005 a Judecătoriei Ploiești, prin care pârâta a fost obligată, sub sancțiunea plății de daune cominatorii, să emită un răspuns față de cererea reclamanților pentru acordarea de despăgubiri, însă între părți au mai existat și alte litigii generate de aplicarea Legii nr. 10/2001. într-un asemenea litigiu, prin sentința civilă nr. 89 din 21 ianuarie 2005 a Tribunalului Prahova, a fost admisă contestația precizată, formulată de contestatori, în contradictoriu cu Primăria Ploiești, S.N. A.R. SA București și S.N. A.R. SA, sucursala Ploiești, a fost anulată decizia nr. 6049/2004 emisă de Primăria Ploiești și au fost obligate intimatele A.N.A.R. București și A.N.A.R. SA Buzău, SG. A Ploiești la despăgubiri, în condițiile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, pentru terenul în suprafață de 1288 mp, situat în Ploiești, (parte din terenul în suprafață de 1326 mp solicitat de contestatori). Deși nu sunt incidente prevederile art. 1201 C. civ. și reclamanții nu au înțeles să depună alte acte doveditoare privind soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 89/2005, dreptul acestora a fost valorificat deja pe altă cale, pârâta fiind obligată să le restituie terenul care a făcut obiectul notificării soluționată prin decizia contestată în prezenta cauză.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 160 din 13 martie 2007, a respins apelul declarat de contestatori împotriva acestei sentințe.
Instanța de apel a reținut că, pentru terenul situat în Ploiești, persoanele îndreptățite au formulat trei notificări.
Una din notificări a fost adresată Primăriei Ploiești și a fost soluționată prin decizia nr. 6049/2004. Această decizie a fost contestată, iar contestația a fost soluționată prin decizia civilă nr. 499 din 12 aprilie 2005 a Curții de Apel Prahova, cauză în care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a A.N.A.R. și a fost obligată această pârâtă să acorde despăgubiri prin echivalent pentru suprafața de 1288 mp teren.
O altă notificare a fost adresată A.N.A.R. și a fost soluționată prin decizia nr. 330/2005, contestată în prezenta cauză, iar a treia notificare a fost formulată de contestatoarea E.I. și a fost soluționată prin decizia nr. 51/2005 a Tribunalului București.
A reținut instanța de apel, că sentința apelată este legală și temeinică, pentru că intimata a fost deja obligată la acordarea de despăgubiri pentru terenul în litigiu, printr-o hotărâre judecătorească care a intrat sub autoritatea de lucru judecat și constituie titlu executoriu. De aceea, intimata nu mai poate fi obligată la acordarea altei forme de despăgubire pentru aceeași suprafață de teren, iar decizia nr. 51/2005 a ANAR a fost avută în vedere în motivarea deciziei nr. 499/2005 a Curții de Apel Prahova.
Soluționarea neunitară a cererilor s-a datorat faptului că au fost formulate mai multe notificări pentru aceeași suprafață de teren și, "pentru că o notificare a fost soluționată în mod irevocabil prin acordarea de despăgubiri în condițiile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 10/2001", în prezenta cauză contestatorii doresc modificarea soluției. Deciziile au numere diferite, însă au același obiect și nu s-a putut reține existența triplei identități, pentru că au fost emise de autorități diferite. Consecințele juridice ale soluționării cererii deduse judecății sunt însă identice cu cele ale autorității de lucru judecat, pentru că litigiul a fost soluționat în mod irevocabil prin obligarea pârâtei să acorde contestatorilor măsuri reparatorii prin echivalent pentru același imobil.
S-a mai reținut că, față de această împrejurare, tribunalul nu a mai analizat pe fond contestația, pentru a nu pronunța soluții diferite, potrivnice, în aceeași pricină.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții care, fără să invoce vreun motiv de recurs, au arătat că tribunalul nu a restituit imobilul în natură, că nu s-a dovedit faptul încasării despăgubirilor și că eronat "s-a înțeles că apelanții contestatori au formulat trei notificări pentru terenul situat în str. I. nr. 38".
Recurenții au arătat care au fost împrejurările ce au determinat formularea celor trei notificări și că rămânând valabilă decizia contestată intimata pârâtă "s-ar putea prevala de ea", și au cerut ca intimata să fie obligată să depună înscrisul din care să rezulte natura capitalului societății, pentru a se putea stabili cine este obligat conform legii să plătească despăgubiri bănești.
Recursul este nul.
Conform art. 302 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 C. proc. civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Articolul 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică, iar motivele de recurs sunt prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.
în prezenta cauză, recurenții nu s-au conformat exigențelor cerute de art. 302,art. 303 C. proc. civ., deoarece în declarația de recurs nu au invocat vreun motiv de recurs și nici nu au făcut susțineri care să facă posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
Recurenții au arătat că imobilul nu le-a fost restituit, au prezentat împrejurările care au determinat formularea notificărilor și au cerut ca intimata să fie obligată să prezinte un înscris, fără să formuleze critici care să privească nelegalitatea soluției respingerii contestației motivat de faptul că printr-o hotărâre judecătorească care a intrat sub autoritate de lucru judecat intimata a fost obligată deja la despăgubiri către recurenți pentru imobilul care face obiectul litigiului.
Prin urmare, față de soluția pronunțată de tribunal, păstrată prin decizia atacată, susținerile recurenților nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
De aceea, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., a fost constatată nulitatea recursului declarat de reclamanți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6338/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6333/2007. Civil → |
|---|
