ICCJ. Decizia nr. 6374/2007. Civil
| Comentarii |
|
La 10 iunie 2003, reclamantul P.A. a chemat în judecată pe pârâta P.E., solicitând:
- să se constate că la 28 martie 2003, a cumpărat de la partea adversă un teren de 3000 mp, situat pe raza comunei Măgurele, județul Ilfov;
- să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Judecătoria Buftea, prin sentința civilă nr. 2409 din 19 septembrie 2003, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și drept consecință a respins cererea.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 103 din 22 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de reclamant, a anulat sentința și, evocând fondul, a admis acțiunea, a suplinit consimțământul pârâtei cu privire la vânzarea suprafeței de 3000 mp. teren extravilan situat pe raza comunei Măgurele, județul Ilfov și a stabilit ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
La 23 ianuarie 2007, reclamantul a solicitat lămurirea înțelesului și aplicării dispozitivului acestei decizii, în sensul menționării tarlalelor și parcelelor în care este situată suprafața de 3000 mp. teren extravilan.
în motivarea cererii, întemeiate pe art. 281 și art. 2811C. proc. civ., reclamantul a susținut că pentru a nu exista impedimente la intabulare, expertul topograf i-a sugerat ca în dispozitivul deciziei să apară mențiunea că terenul este amplasat în tarlaua 56, parcela 198 și tarlaua 16, parcela 54, trecute în titlul de proprietate la care face referire în acțiunea introductivă.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din 8 martie 2007, a respins cererea, ca neîntemeiată, reținând că în acțiunea introductivă reclamantul a indicat vecinătățile terenului dar nu și locul amplasării, singura mențiune neechivocă fiind aceea că este vorba despre o suprafață situată în extravilan.
Reclamantul a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea încheierii menționate, în sensul admiterii cererii sale de completare a dispozitivului deciziei nr. 103 din 22 ianuarie 2004.
în motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că din actele dosarului rezultă parcela pe care este situat terenul în litigiu.
Această critică nu se încadrează în ipoteza prevăzută de textul invocat de recurent, iar dezvoltarea ei nu face posibilă eventuala încadrare într-un alt motiv de recurs.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C proc. civ., prezentul recurs a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6377/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6368/2007. Civil → |
|---|
