ICCJ. Decizia nr. 6331/2007. Civil
| Comentarii |
|
La data de 28 decembrie 2006, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Galați să dispună restrângerea exercitării de către pârâtul T.M.C. a dreptului la libera circulație în statele Uniunii Europene pe o durată de până la 3 ani.
Motivând cererea, reclamanta a susținut că pârâtul a fost returnat din Suedia la data de 26 octombrie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005.
Cererea astfel motivată a fost respinsă prin sentința nr. 99 din 18 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză nu sunt incidente motivele de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, pentru restricționarea dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta invocând faptul că pârâtul a fost returnat anterior datei aderării României la Uniunea Europeană, iar legislația europeană trebuie avută în vedere pentru situațiile ivite după data de 1 ianuarie 2007. Restul motivelor de apel cuprind o analiză a dispozițiilor Legii nr. 248/205.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 134/A din 18 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.
Pentru a decide astfel, Curtea de reținut că în materia liberei circulații a persoanelor având cetățenia română, atât legea internă cât și legislația comunitară stabilesc regula potrivit căreia dreptul la liberă circulație a cetățenilor români este garantat prin art. 25 din Constituția României,art. 48 din Tratatul Comunității Europene și art. 4 din Directiva 2004/38/CE.
Cât privește excepțiile de la această regulă, ele se regăsesc atât în cuprinsul legii interne, art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005, cât și în cuprinsul legislației comunitare, art. 27 din Directiva 2004/38/CE, acestea fiind pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Prin raportare la dispozițiile menționate, curtea a apreciat că actele depuse în dovedirea cererii nu atestă o altă situație de fapt, decât aceea că pârâtul ar fi încălcat dreptul de ședere pe teritoriul Suediei.
Cum simpla nerespectare a condițiilor de ședere pe teritoriul Suediei a unui cetățean român nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte solicitând casarea hotărârilor de mai sus și, pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susținut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, prin aceea că pârâtul-intimat a fost returnat din Suedia în baza unui acord de readmisie, constituind temei suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la libera circulație în statele Uniunii Europene.
A mai arătat că prevederile legale invocate sunt în deplină concordanță cu art. 2 alin. (1) din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Recursul nu este fondat.
Prin critica de nelegalitate reclamanta s-a limitat la a susține că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene.
Asemenea susținere nu este corectă prin ea însăși.
Astfel art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prevede că "restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă....".
Posibilitatea iar nu obligativitatea stipulată prin lege obligă pe judecătorul sesizat, fără a cenzura în vreun fel însăși măsura restrângerii, să stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar și să examineze acele fapte și măsuri cerută prin prisma raportului de proporționalitate și apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă judecății lui, fie în sensul respingerii acesteia.
în concordanță cu considerentele de mai sus au procedat instanțele în cauza de față, stabilind că pârâtul a fost returnat din Suedia, dar fapta sa nu poate fi încadrată în situațiile de excepție prevăzute de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6420/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6335/2007. Civil → |
|---|
