ICCJ. Decizia nr. 6387/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6387
Dosar nr. 6687/111/200.
Şedinţa publică din 4 octombrie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 25 octombrie 2006, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a chemat în judecată pe pârâtul C.V., solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38 şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susţinut că, la 9 august 2006, pârâtul a fost returnat din Franţa conform Acordului de readmisie încheiat de România cu acea tară.
Tribunalul Bihor, secţia civilă, prin sentinţa nr. 210 din 15 februarie 2007, a respins acţiunea pe considerentul că art. 2 din cel de-al 4-lea protocol adiţional la C.E.D.O. garantează dreptul la liberă circulaţie şi, totodată, prevede că restrângerea exercitării acestui drept se poate face numai pentru anumite motive, care în speţă nu se regăsesc.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia nr. 148 din 25 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reţinând că:
- odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, efectele tratatelor încheiate anterior de ţara noastră cu alte state membre a încetat de drept, iar libertatea de circulaţie a cetăţenilor români este reglementată de art. 48 din Tratatul C.E.E. şi art. 4 al Directivei nr. 38/2004;
- expulzarea dispusă de autorităţile franceze nu este suficientă prin ea însăşi pentru ca instanţa română să interzică dreptul la liberă circulaţie al unui cetăţean român pe teritoriul Franţei, iar în speţă nu subzistă niciunul dintre motivele prevăzute limitativ de legislaţia comunitară pentru luarea unei asemenea măsuri extreme.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, admiterea cererii şi restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulaţie în Franţa, pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susţinut că soluţia pronunţată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată deoarece:
- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii români beneficiază de dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre în condiţiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului;
- potrivit art. 6 alin. (1) şi art. 27 din menţionata directivă, cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;
- or, în declaraţia dată la returnare, pârâtul a recunoscut că a locuit fără forme legale în Franţa timp de peste 3 luni, neprecizând cum şi-a asigurat existenţa în acest interval.
- această conduită a pârâtului este evident contrară ordinei publice şi justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată şi art. 38 din Legea nr. 248/2005.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri şi rejudecării pricinii.
Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei şi, potrivit criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) din aceeaşi directivă, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulaţie în Franţa pe timp de 3 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 148/A din 25 aprilie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa civilă nr. 210 din 15 februarie 2007 a Tribunalului Bihor şi rejudecând cauza, admite cererea, dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie al pârâtului C.V., pe teritoriul Franţei, pe timp de 3 luni.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6599/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6480/2007. Civil → |
|---|
