ICCJ. Decizia nr. 6825/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6825
Dosar nr. 7079/111/200.
Şedinţa publică din 18 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 261 din 9 martie 2006 a Tribunalului Bihor Oradea a fost respinsă acţiunea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti, prin care s-a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulaţie al pârâtului T.I.M. în statele membre ale Uniunii Europene, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că pârâtul a fost returnat din Germania la data de 25 iulie 2006, în baza unei convenţii bilaterale de readmisie încheiată în 1992, pentru şedere ilegală.
Potrivit art. 2 din Protocolul 4 Adiţional al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, dreptul la liberă circulaţie este garantat, prevăzându-se totodată că exercitarea lui nu poate face obiectul altor restrângeri, decât acelea prevăzute de lege. Acestea constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru asigurarea securităţii naţionale, siguranţei publice, menţinerii ordinii publice, prevenirii faptelor penale, protecţiei sănătăţii sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Cum pârâtul nu a avut un comportament necorespunzător pe teritoriul statului german s-a apreciat că nu se justifică aplicarea măsurii solicitate.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 210 din 16 mai 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
S-a apreciat că expulzarea dispusă de autorităţile germane nu este prin ea însăşi suficientă pentru ca instanţa română să interzică celui în cauză dreptul de circulaţie pe teritoriul Germaniei, ci trebuie să fie avută în vedere şi necesitatea restrângerii unui astfel de drept, în raport de ordinea juridică în vigoare. S-a reţinut că în această materie sunt aplicabile prevederile art. 48 din Tratatul CEE precum şi art. 4 din Directiva nr. 2004/38/CE, ale căror cerinţe nu sunt întrunite în speţă.
Împotriva acestei decizii, Direcţia de Paşapoarte Bucureşti a declarat recursul de faţă, solicitând casarea ei şi pe fond admiterea cererii în sensul restrângerii dreptului la liberă circulaţie al celui în cauză pe teritoriul Germaniei.
Se susţine că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 38 şi 39 din Legea nr. 248/2005, care nu au aplicabilitate limitată şi nu există niciun impediment legal pentru ca aceste prevederi să nu fie aplicate şi după 1 ianuarie 2007. Ele stabilesc condiţiile legale de exercitare a dreptului la liberă circulaţie, în acord cu Protocolul Adiţional nr. 4 al CEDO, potrivit cu care nerespectarea unor obligaţii care revin cetăţenilor români care călătoresc în străinătate poate duce la îngrădirea dreptului la liberă circulaţie.
Şi cum Legea nr. 248/2005 este aceea care stabileşte aceste îngrădiri, cărora toţi cetăţenii români, fără discriminare, trebuie să li se supună, acţiunea trebuia admisă.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 instanţa poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulaţie pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în situaţia în care persoana în cauză a fost returnată, în baza unui acord de readmisie. Rezultă din redactarea textului că limitarea dreptului la liberă circulaţie nu este condiţionată numai de returnare, ci dimpotrivă luarea unei atari măsuri este lăsată la aprecierea instanţei, evident în raport de situaţia concretă din speţă.
Astfel s-a hotărât corect că simpla returnare a pârâtului din Germania, după o şedere de câteva zile în Germania, unde venise cu ocazia campionatului mondial de fotbal, nu poate constitui un temei suficient pentru restrângerea pe viitor a dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul Germaniei, câtă vreme nu s-a dovedit şi nici nu s-a susţinut că aplicarea unei atari sancţiuni ar corespunde unei situaţii extreme.
Ori, aceasta este necesară pentru limitarea dreptului, în acord cu prevederile Directivei Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004, ce se referă expres la afectarea ordinii publice, a siguranţei sau sănătăţii publice.
Aceste cerinţe nu sunt întrunite în cauză, în raport de conduita pârâtului la care s-a făcut referire, astfel că în mod corect s-a hotărât în cauză că nu se impune luarea măsurii de limitare a dreptului la liberă circulaţie.
Aşa fiind, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte, Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, împotriva deciziei nr. 210/A din 16 mai 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6860/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6806/2007. Civil → |
|---|
