ICCJ. Decizia nr. 6808/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6808
Dosar nr. 5040/1/2007
Şedinţa publică din 18 octombrie 2007
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 1629/2005, contestatorul G.R. a solicitat în contradictoriu cu municipiul Câmpina, prin primar, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei să-i restituie prin dispoziţie motivată suprafaţa de 1980 mp, teren situat în Câmpina, respectiv restituirea în natură pentru partea de teren rămasă liberă şi acordarea unui alt imobil la schimb sau echivalentul în bani pentru restul de teren ocupat de construcţii, precum şi obligarea pârâtei la plata de daune compensatorii în valoare de 1 miliard lei, pentru neîndeplinirea voluntară a obligaţiei legale prevăzute de art. 23 din Legea nr. 10/2001, şi plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în calitate de succesor legal al fostelor proprietare ale imobilului D.O. şi M.M. a formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură şi acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul sus menţionat, anexând şi actele doveditoare, însă pârâta nu a emis o dispoziţie în acest sens, motiv pentru care a formulat prezenta acţiune.
În ceea ce priveşte solicitarea daunelor moratorii, reclamantul a arătat că îşi fundamentează cererea pe prevederile art. 40 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 998-999 C. civ., prin aceea că unitatea deţinătoare nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a emite dispoziţie, fapt pentru care reclamantul a fost lipsit de fructele civile.
La termenul din data de 12 octombrie 2005, s-a depus de către SC C.P.G.C. SA cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de contestatorul G.R. privind suprafaţa de teren de 141 mp, care se află în incinta sa conform expertizei tehnice depusă în cauză, teren pentru care deţine acte de proprietate, respectiv certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria PH nr. 0267 şi care este ipotecat în favoarea BRD, agenţia Câmpina.
Ca urmare a modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, la data de 16 noiembrie 2005, contestatorul şi-a precizat cererea, solicitând anularea dispoziţiilor nr. 291 şi 292/2005 emise de primarul municipiului Câmpina, obligarea pârâtei şi intervenientei SC C.P.G.C. SA să-i restituie în natură terenul în suprafaţă de 1976 mp situat în Câmpina, cu excepţia suprafeţei de 266 mp, care se află sub blocul de locuinţe şi care este imposibil de restituit, teren pentru care a solicitat un alt teren în schimb, ca măsură reparatorie prin compensare şi plata de daune moratorii în cuantum de 1047 lei Ron/lună, începând cu data formulării prezentei contestaţii.
În raport de actele şi lucrările cauzei, Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 95 din 25 ianuarie 2006 a admis contestaţia precizată şi modificată, în parte, formulată de contestatorul G.R.; a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC C.P.G.C. SA Câmpina; a anulat dispoziţiile nr. 291 şi 292/2005 emise de primarul municipiului Câmpina; a dispus restituirea în natură către contestator a imobilului situat în Câmpina, compus din suprafaţa de 508 mp teren (366 mp + 141 mp), în punctele ABCDE şi suprafaţa de 205 mp teren, concesionat pentru staţia auto, identificat conform aceluiaşi raport de expertiză.
A constatat dreptul contestatorului la măsuri reparatorii în echivalent (despăgubiri) pentru suprafaţa de 1267 mp teren şi a obligat intimaţii să emită dispoziţie în acest sens; a respins în rest acţiunea şi a obligat intimata la plata sumei de 4.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către contestator.
Prin Decizia civilă nr. 134 din 14 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, s-au respins ca nefondate, apelurile declarate de contestatorul G.R., pârâtul municipiul Câmpina prin primar şi intervenienta SC C.P.G.C. SA Câmpina.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat următoarele:
Din rapoartele de expertiză, efectuate la instanţa de fond şi la instanţa de apel, rezultă că suprafaţa de 120 mp teren este ocupată de drumul de acces la bateria de garaje, ce a fost construită pe terenul proprietatea Consiliului local Câmpina.
Tot pe acest drum a fost asigurat şi accesul în spatele blocului de locuinţe, precum şi accesul la proprietăţile particulare, astfel că pentru această suprafaţă apelantul contestator G.R. are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, dat fiind faptul că este afectată de servituţi legale şi alte amenajări, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte cererea contestatorului de a i se acorda alt teren în compensare pentru această suprafaţă, s-a constatat că terenul în suprafaţă de 230.000 mp nu este disponibil, fiind încheiate trei convenţii între Consiliul Local al municipiului Câmpina şi ANL, privind predarea în folosinţă gratuită acestuia.
Referitor la critica formulată de apelantul contestator privind plata unor daune de întârziere ca urmare a faptului că pârâţii nu s-au conformat prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu a soluţionat cererea în termenul de 60 de zile de la data înregistrării notificării, s-a constatat că art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu prevede o astfel de măsură, care să poată fi aplicată pârâtei în această situaţie.
În ceea ce priveşte apelurile declarate de pârâtul municipiul Câmpina prin primar şi intervenienta SC C.P.G.C. SA Câmpina, s-a constatat că ambele vizează suprafaţa de 141 mp teren, ce este deţinută de intervenientă, societate la care acţionar majoritar este Consiliul local al municipiului Câmpina.
Criticile formulate de pârâtă şi intervenientă au fost constatate nefondate, deoarece art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 arată în mod expres că imobilele terenuri şi construcţii preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a legii de o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar sau de orice alte persoane juridice de drept public vor fi restituite persoanelor îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.
De asemenea, s-a apreciat că art. 20 alin. (21) din Legea nr. 10/2001, modificată, prevede în concret obligativitatea restituirii în natură chiar şi în ipoteza unui drept de proprietate constituit, stabilind dreptul societăţii comerciale, prin organele sale de conducere, de a micşora capitalul social cu valoarea bunului imobil restituit şi la recalcularea patrimoniului, cota de participaţie a statului micşorându-se în mod corespunzător.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, reclamantul G.R., pârâtul municipiul Câmpina prin primar şi intervenienta SC C.P.G.C. SA Câmpina.
Reclamantul G.R., prin recursul său, critică Decizia recurată pentru nelegalitate, invocând ca temei de drept al motivelor de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestora, reclamantul a arătat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului de apel care viza nelegalitatea respingerii cererii de restituire în natură a suprafeţei de 877 mp teren; că instanţa îşi motivează soluţia de respingere a apelului privind măsura reparatorie a compensării pe ceea ce nu s-a cerut sau pe motive străine de cererile recurentului; că instanţa a încălcat principiul dreptului la apărare şi propriile dispoziţii privind obiectivele expertizei dispuse în cauză, în sensul că, deşi prin suplimentul la raportul de expertiză s-a stabilit valoarea de circulaţie a terenului în suprafaţă de 26.670 mp, fără să se răspundă la celelalte obiecţiuni, a respins cererea recurentului de a se realiza o lucrare conformă cu obiectivele încuviinţate; că s-au aplicat greşit dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 raportat la art. 616 C. proc. civ., pentru cererea de restituire a suprafeţei de 120 mp; că s-au aplicat greşit dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 10/2001 rap. la art. 3 alin. (4) şi anexa III din Legea nr. 213/1998.
Prin recursul său intervenienta SC C.P.G.C. SA Câmpina a arătat că instanţa de apel şi-a motivat soluţia făcând referire doar la dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora există obligaţia restituirii în natură chiar şi în ipoteza unui drept de proprietate constituit, stabilindu-se dreptul societăţii comerciale, prin organele sale, de a micşora capitalul social cu valoarea bunului restituit şi la recalcularea patrimoniului, cota de participaţie a statului micşorându-se în mod corespunzător.
Or, instanţa de apel a fost în eroare, tocmai în ceea ce priveşte esenţa cauzei deduse judecăţii, întrucât nu se mai poate solicita restituirea suprafeţei de 141 mp, câtă vreme autorul contestatorului a vândut suprafaţa de 3368 mp încă din anul 1942, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 871, deci cu mult înainte de data la care restul proprietăţii sale a fost preluată de către stat, conform Decretului nr. 218/1960.
Deşi s-a indicat ca temei al criticilor formulate dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., text de lege abrogat prin Legea nr. 219/2005, de aprobare a OUG nr. 138/2000, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în raport de dezvoltarea acestora face încadrarea lor în motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâtul municipiul Câmpina, prin primar, a indicat ca temei de drept al motivului de recurs invocat, dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestuia a arătat că instanţa de apel nu a luat în considerare şi nu s-a pronunţat asupra raportului de expertiză întocmit de inginer S.A., probă esenţială pentru dezlegarea pricinii, pronunţând o soluţie total eronată, cu încălcarea flagrantă a dreptului de proprietate recunoscut de lege, în speţă nefiind incidente dispoziţiile art. 20 alin. (2)1 din Legea nr. 10/2001.
S-a concluzionat că, în soluţionarea justă a cauzei instanţa trebuia să aibă în vedere această probă pertinentă şi concludentă.
Examinând recursurile formulate de reclamantul G.R. şi intervenienta SC C.P.G.C. SA Câmpina, instanţa le constată întemeiate pentru următoarele considerente.
Recurentul-reclamant a solicitat prin contestaţia formulată împotriva dispoziţiilor nr. 291 şi nr. 292/2005, restituirea în natură a suprafeţei de 1980 mp teren, situat în Câmpina, respectiv restituirea în natură pentru partea de teren rămasă liberă şi acordarea unui alt imobil la schimb sau echivalentul în bani pentru restul de teren ocupat de construcţii, precum şi obligarea pârâtei la plata de daune compensatorii în valoare de 1 miliard lei pentru neîndeplinirea voluntară a obligaţiei legale prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001, şi plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanţă a admis contestaţia formulată de reclamant, aşa cum a fost precizată, a dispus restituirea în natură către contestator a imobilului situat în Câmpina, compus din suprafaţă de 508 mp teren (366 mp + 141 mp) în punctul ABCDE şi suprafaţa de 205 mp teren concesionat pentru staţia auto, identificat conform aceluiaşi raport de expertiză.
A constatat dreptul contestatorului la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 1267 mp teren şi a obligat intimata să emită dispoziţie în acest sens.
Această soluţie a fost menţinută şi de instanţa de apel prin respingerea apelurilor declarate de reclamantul-pârât şi de intervenientă, apreciind că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, care prevăd expres obligativitatea restituirii în natură chiar şi în ipoteza unui drept de proprietate constituit, urmând ca societatea comercială, prin organele sale de conducere, să procedeze la micşorarea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit, cota de participaţie a statului micşorându-se în mod corespunzător.
Prin recursul său, intervenienta a criticat greşita aplicare în speţă a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru terenul în suprafaţă de 141 mp, întrucât această suprafaţă face parte din terenul pe care autorul I.D. l-a înstrăinat către S.S.R., în suprafaţă de 3368 mp, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 871/1942, cu mult înainte de data de la care s-a preluat de stat de la autorul reclamantului proprietatea acestuia, în baza Decretului nr. 218/1960.
Pe de altă parte, recurentul-reclamant, prin recursul său, critică hotărârea recurată ca fiind dată cu încălcarea aceloraşi dispoziţii de lege, în privinţa respingerii cererii de restituire în natură a suprafeţelor de teren de 120 mp şi de 877 mp.
Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Or, instanţele de fond şi apel fără să stabilească deplin situaţia de fapt au reţinut că suprafaţa de 141 mp din terenul solicitat de reclamantă este deţinută în prezent de recurenta intervenientă, deşi aceasta a susţinut că autorul recurentului reclamant a înstrăinat o suprafaţă mai mare de teren, de 3368 mp, în anul 1942, prin actul autentic de vânzare-cumpărare nr. 871/1942 încheiat cu S.S.R., în care este cuprinsă şi suprafaţa de teren de 141 mp, a cărei restituire în natură s-a menţinut prin Decizia recurată, pe de o parte, iar pe de altă parte, în raportul de expertiză efectuat în apel nu s-a evidenţiat dacă terenul care face obiectul pricinii este sau nu amplasat în incinta intervenientei.
În ceea ce priveşte cererea formulată de recurentul reclamant de a i se restitui în natură suprafeţele de teren de 120 mp şi de 877 mp pentru care i s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, instanţa de apel nu a stabilit, prin acelaşi raport de expertiză, dacă acesta este afectat de alee, amenajată ca drum de acces şi dacă aceasta permite accesul spre un loc înfundat în sensul art. 616 C. civ.
De asemenea, nu s-a stabilit dacă terenul a cărui restituire în natură a fost respinsă, este afectat de construcţii, servituţi legale şi alte amenajări de utilitate publică.
În această situaţie, se constată că starea de fapt nu este pe deplin stabilită, neexistând un probatoriu pertinent şi adecvat în acest sens. Aceasta impune efectuarea unei expertize topo, probă incompatibilă cu structura recursului potrivit art. 305 C. proc. civ., pentru a se stabili în concret care sunt suprafeţele de teren ce pot fi restituite în natură în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, şi pentru ce suprafeţe de teren reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent.
Expertul în baza tuturor înscrisurilor, inclusiv celor invocate de intervenientă, urmează să stabilească dacă terenul în suprafaţă de 141 mp, este sau nu în incinta intervenientei şi dacă aceasta este inclusă în suprafaţa de 3368 mp, înstrăinată în anul 1942, prin act autentic de autorul reclamantului; dacă aleea este amenajată ca drum de acces şi dacă aceasta permite accesul spre un loc înfundat; ce construcţii autorizate sunt amplasate pe terenul în litigiu şi când au fost edificate şi care sunt suprafeţele de teren ce nu sunt afectate de construcţii, servituţi legale şi alte amenajări de utilitate publică.
La întocmirea lucrării, expertul urmează să se aibă în vedere şi celelalte suprafeţe de teren deja atribuite de tribunal şi care nu au făcut obiectul apelurilor declarate de părţi.
Pentru stabilirea împrejurărilor privind data edificării construcţiilor, în măsura în care se va constata că pe terenul în litigiu sunt amplasate asemenea imobile, se va administra şi proba cu înscrisuri, deoarece pentru restituirea în natură a imobilului se are în vedere situaţia juridică a acestuia la data cererii de restituire, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001, iar art. 10 alin. (3) din lege prevede că se restituie în natură terenurile pe care s-au edificat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtul municipiul Câmpina, prin primar, instanţa constată următoarele:
Criticile formulate de pârât, aşa cum au fost expuse mai sus, vizează netemeinicia deciziei civile recurate, în sensul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate, respectiv asupra raportului de expertiză întocmit de expert S.A., probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Aceste critici nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs, în vigoare la data pronunţării deciziei recurate, prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ..
Acestea puteau fi încadrate în motivul de recurs prevăzut art. 304 pct. 10 C. proc. civ., din vechea reglementare, text de lege ce a fost abrogat prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005 de aprobare a OUG nr. 138/2001.
În această, situaţie recursul declarat de pârâtul municipiul Câmpina, prin primar, este sancţionat cu nulitatea, potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, instanţa în baza dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., va admite recursurile declarate de reclamantul G.R. şi intervenienta SC C.P.G.C. SA Câmpina, va casa Decizia civilă, în parte, şi va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de contestator şi intervenientă la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării se va administra probatoriul necesar stabilirii situaţiei de fapt, în sensul celor menţionate şi se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
Vor fi menţinute restul dispoziţiilor deciziei civile, respectiv cele privind respingerea apelului declarat de pârâtul municipiul Câmpina, prin primar.
Se va constata nul recursul declarat de pârâtul municipiul Câmpina, prin primar, împotriva aceleiaşi decizii, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de contestatorul G.R. şi intervenienta SC C.P.G.C. SA împotriva deciziei nr. 134 din 14 martie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, pe care o casează în parte.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor declarate de contestator şi intervenientă.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.
Constată nul recursul declarat de pârâtul municipiul Câmpina, prin primar împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 681/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6807/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
