ICCJ. Decizia nr. 6814/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6814
Dosar nr. 7105/3/200.
Şedinţa publică din 18 octombrie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 februarie 2006 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta G.S.C.L. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti prin primarul general şi Ministerul Finanţelor Publice şi a solicitat să se dispună retrocedarea terenului în suprafaţă de 3189 mp, situat în Bucureşti, teren ce a fost expropriat în anul 1986.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că acest teren a aparţinut autoarei reclamantei S.E., care l-a dobândit conform actului de partaj voluntar autentificat la data de 21 iunie 1940, în baza căruia i-a revenit suprafaţa de 3758 mp, din totalul de 5011 mp; că autoarea reclamantului a înstrăinat anumite porţiuni din terenul pe care îl deţinea, respectiv la 29 august 1956, prin act autentic de vânzare-cumpărare, suprafaţa de 232,50 mp, iar la 17 ianuarie 1954, prin act sub semnătură privată, suprafaţa de 305,5 mp, pentru realizarea unui drum; că din anul 1986 nu s-a mai primit la organul fiscal impozitul pe teren, cu motivarea că bunul a fost preluat de stat în vederea construirii liniei de metrou „Aurel Vlaicu", fără a se acorda despăgubirile corespunzătoare în urma actului de expropriere. În drept au fost invocate de către reclamantă prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentinţa civilă nr. 765 din 5 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a, s-a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de Municipiul Bucureşti, prin primarul general şi a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de contestatoarea G.S.C.L.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, care constituie o lege specială, derogatorie de la dreptul comun, stabileşte prin art. 1 alin. (1) că imobilele preluate abuziv în regimul anterior se restituie în natură persoanelor îndreptăţite, în timp ce la alin. (2) se prevede că dacă nu este posibilă retrocedarea în natură se vor acorda despăgubiri băneşti prin echivalent.
Această lege instituie o procedură administrativă prealabilă, obligatorie, prin art. 22, în sensul că persoana îndreptăţită va notifica prin executorul judecătoresc persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a bunului imobil, notificare la care vor fi anexate actele doveditoare specificate la art. 23 din aceeaşi lege.
Or, conform acestui act normativ, sancţiunea care intervine în cazul neformulării notificării, constă în pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, deci operează decăderea.
În situaţia în care se invocă drept temei juridic prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, fiind vorba de un teren ce a fost expropriat în regimul anterior, este necesar ca reclamanta să urmeze procedura prealabilă stabilită de Legea nr. 10/2001, în sensul de a formula notificare prin executorul judecătoresc prin care să se solicite retrocedarea imobilului.
Prin Decizia civilă nr. 31/A din 17 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a, a admis apelul declarat de apelanta-contestatoare, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând, în esenţă, următoarele:
Prin acţiune, reclamanta a solicitat retrocedarea terenului în suprafaţă de 3189 mp situat în Bucureşti, expropriat în anul 1986, pe motiv că nu s-a realizat scopul exproprierii, în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1974, nefiind indicate ca temei de drept dispoziţiile Legii nr. 10/2001 sau ale art. 480 C. civ.
Ca atare, nu se impune verificarea dacă reclamanta a urmat sau nu procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, întrucât nu s-a susţinut că imobilul a intrat abuziv în proprietatea statului şi astfel, nu se verifică ipoteza prevăzută la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, situaţie în care prima instanţă trebuia să procedeze la analizarea fondului cauzei, respectiv dacă sunt îndeplinite condiţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece prin intrarea sa în vigoare a scos din sfera de reglementare a Legii nr. 33/1994, imobilele expropriate. Potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, în această categorie este inclus şi imobilul în litigiu.
În şedinţa publică din 11 octombrie 2007, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a Statului Român de a declara recurs, excepţie întemeiată pentru următoarele considerente:
Este de principiu că împotriva unei hotărâri judecătoreşti singurele îndreptăţite să formuleze căi de atac sunt părţile din proces.
Ca atare, o terţă persoană care nu a figurat în proces în vreo calitate nu poate folosi calea de atac a recursului.
În prezenta cauză Statul Român nu a fost parte în proces nici la prima instanţă şi nici în apel.
Reclamanta a chemat în judecată, ca pârâţi, pe Municipiul Bucureşti prin primarul general şi pe Ministerul Finanţelor Publice în nume propriu. Procesul s-a purtat atât la tribunal, cât şi la instanţa de apel între aceste părţi, iar sentinţa primei instanţe şi Decizia atacată au fost pronunţate cu privire la pârâţii indicaţi în acţiune.
Deoarece Ministerul Finanţelor Publice a stat în proces în nume propriu şi nu ca reprezentant al statului, Statul Român care nu a figurat în proces nu poate exercita calea de atac a recursului.
Prin urmare, constatându-se că recurentul nu are calitatea de a folosi calea de atac a recursului, se va respinge recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, fără a se analiza criticile formulate de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 31 A din 17 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6900/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6816/2007. Civil → |
|---|
